Goga este un poet national, un spirit mesianic in traditia lui Muresanu si Cosbuc, contemporan cu celelalte doua mari spirite mesianice ardelene, Aron Cotrus si Lucian Blaga. Poetul se doreste un profet, un pedagog al neamului, a carui trambita de alarma este menita sa cante "cantarea patimirii noastre. in amintitele Fragmente autobiografice Goga isi exprima transant si semnificativ crezul poetic- "Eu, gratie structurii mele sufletesti, am crezut intotdeauna ca scriitorul trebuie sa fie un luptator, un deschizator de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul lui (). Am vazut in scriitor un samanator de credinte si un samanator de biruinta.Aceasta profesiune de credinta se transfera in poezia sa de o simplitate aparenta, in care Goga aduce imaginea Ardealului vazut sub o contaminare universala prin lacrima. in principal, lirica sa se constituie deci, in ce are ea mai viabil, intr-o adevarata monografie a satului, asa cum insusi poetul si-a dorit: "Eu am pornit in literatura de la o idee monografica a unui sat: am crezut ca satul reprezinta prin sine unitatea organica a sufletului acestui popor; satul reprezinta prin sine expresia puritatii de rasa; sa dau deci monografia sufleteasca a satului, cu toate framantarile lui, (Fragmente autobiografice). in cel mai bun volum al sau, Poezii, poetul ne da intr-adevar monografia unui sat vechi, care isi poarta Jalea implementata in joc, in munca, in natura, in codri si ape. Textul devine ritual, devine bocet, atinge esentele, poetul canta, ca si Eminescu, "un inefabil de origine metafizica, o jale nemotivata, de popor stravechi, imbatranit in experienta cruda a vietii, ajuns la bocetul ritual, transmis fara explicarea sensului. (George Calinescu)
Volume de versuri:
Poezii, Budapesta, 1905;
Ne cheama pamantul, Bucuresti, Editura Minerva, 1909;
Din umbra zidurilor, Bucuresti, Editura Minerva, 1913;
Cantece fara tara, Bucuresti, Editura Sfetea, 1916;
Din larg, Bucuresti, F.P.L.A., 1939.
Rugaciunea fost publicata in "Luceafarul, nr, 17, din 1 septembrie 1905. Plugarii a fost publicata in "Luceafarul, nr. 1, ianuarie 1905.
Noi a fost publicata in "Luceafarul, nr. 2, ianuarie 1904, semnata Nic. Otava. Oltul a fost publicata sub pseudonimul Nic. Otava in "Luceafarul, nr. 4, din 15 februarie 1904.
Lautarul a fost publicata in "Luceafarul, nr. 2, din 15 ianuarie 1905. A murit a aparut in "Luceafarul, an III, nr. 3, 1 februarie 1904.
