Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata — cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare — glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Refereinte literare Grigore Vieru

Poezii Cantece
ALEXANDRU: Un poet care si-a asumat greul uur rai trecandu-l prin inima sa si, incarcat de rabdare, intelepciune si noua frumusete, il intoarce semenilor sai care-i deschid de buna voie inima sa-l primeasca, pentru a duce mai demn pe mai departe viata in spiritul dreptatii si iubirii ce covarseste si poate birui totul, al credinciosiei fata de cele nepieritoare si al nadajduirii ce nu poate da gres, un asemenea poet ramane-va „suflet in sufletul neamului sau.
Ioan ALEXANDRU

DUMITRESCU-BUSULENGA: Grigore Vieru are o destinatie impresionanta in ciuda simplitatii aparente a versului de o mare accesibilitate, si a temelor generale, nu foarte numeroase. Dar el se numara printre acei poeti a caror fiinta se face ecoul tuturor, printre acei poeta vates de felul lui Goga, pentru care mesajul poeziei are, in virtutea radacinilor vii, atribute mesianice.
Zoe DUMITRESCU-BUSULENGA

BAILESTEANU: Amenintat deseori cu moartea - ba de razboi, ba de seceta, saracie sau boala, ba de dusmanii pe care si i-a facut intre romanofobi, fara, deci, nici o vina decat aceea de a fi roman si a-si cere dreptul la existenta si identitate.
Fanus BAILESTEANU

BAJENARU: Subtila metafora a mamei produsa de Vieru si devenita extrem de populara in Basarabia, prin caldura binefacatoare ce a emanat-o, exact in vremea cand inimile basarabenilor infrigurati de spaima persecutiilor aveau nevoie de caldura limbii materne, a fost si mai este, din pacate, vazuta chioras-chiondoras de acei ce ar dori ca basarabenii sa ramana vesnic orfani de „mama.
George BAJENARU (Canada)

BRAD: Faptul ca si el s-a nascut la sat, ca vine dintr-o provincie romaneasca luptatoare, ca are cultul limbii, al mamei, al neamului nostru intreg, faptul Ca a venit mai devreme, cu poezia si cu pasul, printre noi, urmand cu perseverenta, inainte si dupa 1989, toate itinerariile tanarului Eminescu prin tara; faptul ca a stiut sa topeasca, in metalul nobil al artei sale, profunzimea verbului eminescian si energia lui Goga sau Mateevici; faptul ca si-a luat riscul (chiar pentru libertatea si viata sa) de a nu pactiza cu dusmanii limbii lui materne, ai neamului sau traitor in toate provinciile istorice romanesti, impros-candu-i pe toti acestia cu blesteme de-o virulenta argheziana; faptul ca, in marea traditie a poeziei nationale, nu s-a lasat sedus de toate sirenele estetizante ale veacului, tinandu-se bine de „firul Ariadnei pentru iesirea din Labirint; faptul ca si-a supus fiinta sa fizica plapanda la probele cele mai grele, dovedindu-ne noua tuturor ca spiritul poate domina materia - toate aceste fapte si inca multe altele au facut si fac din Grigore Vieru o personalitate puternica, un poet-simbol al redesteptarii inimilor si sufletelor noastre din „somnul cel de moarte, un arc de bolta la templul culturii nationale.


Ion BRAD

BRUCHIS: Numindu-se nationalist, Vieru afirma cu toata certitudinea ca „mi-s dragi popoarele toate. Dar se ridica cu hotarare impotriva degradarii limbii poporului sau din cauza navalirii in republica a „plevei migratoare care se considera „un dar minunat, impotriva scolilor mixte, care erau sere pentru rusificarea generatiei tinere a populatiei bastinase. Acesta este nationalismul lui Vieru. El nu are nimic a face cu xenofobia.
Michael BRUCHIS (Israel)

BUZASI: Grigore Vieru este in aceasta generatie de poeti basara-beni (numita generatia Vieru) un fel de portdrapel, de sef de scoala, asa cum era Andrei Muresanu in poezia pasoptista transilvaneana. De-aceea o poezie precum Ridica-te, Basarabie, „o poezie de lupta si unire, este compatibila cu poezia Desteapta-te, romane.
Ion BUZASI

CIMPOI: Lirica lui Grigore Vieru, organic legata de traditia eminesciana si folclorica a literaturii noastre, dar nespus de sensibila la nelinistile secolului, ne ofera generoasa posibilitate de a ne intoarce la izvoare si, totodata, de a ne croi o cale sigura de comunicare cu formulele de traire si gandire artistica ale poeziei universale, mai cu seama in registrul tematic al iubirii, dragostei de mama si maternitatii veghetoare, al valorilor copilariei si sentimentului Patriei.
Mihai CIMPOI

CHIRIAC: Prin creatia lui Grigore Vieru traditia poetica romaneasca isi continua devenirea, traindu-si propriul destin. Nici Ia un alt poet din generatia sa aceasta traire nu este atat de autentica si de intensa.

Tudor CHIRIAC
CIOPRAGA: Prin „mama personala ni se transmite arhetipul mamei universale. Se ajunge, in fapt, la o mama suprapersonala, o mama-idee, proiectandu-se in eternitate, o mama hieratica meritand adoratie, actionand suprasenzorial, ca un fluid invaluitor
Constantin CIOPRAGA

CODREANU: O sublima blandete strabate in firea si in scrisul acestui exceptional pazitor al fiintei nationale. Am bagat de seama ca tocmai blandetea mioritica ii exaspereaza pe adversarii de azi ai lui Grigore Vieru - oameni acriti de necrutatoarea invidie a fratilor complotisti din balada.

Mai multe poeme dimensioneaza o constiinta artistica profund implicata in problematica umanitatii actuale. Grigore Vieru, fiind nu numai o constiinta nationala prin excelenta, ci si - tocmai prin aceasta-o mare constiinta a timpului nostru. De la tonul elegiac el trece firesc la ironia grava si chiar la virulenta. Asadar, nu e vorba de un poet monocord, cum s-ar parea la o lectura grabita.
Theodor CODREANU

COSERIU: Bland si viteaz, traditionalist si modern, Grigore Vieru ne-a dat o Albinuta pentru intreaga Romanie de azi si de maine.
Eugen COSERIU

DABIJA: De aproape patru decenii cei care s-au latit peste noi nu inceteaza sa se intrebe cu mirare: de unde s-a luat Grigore Vieru? Cand nu trebuie sa fie, cand toata intelectualitatea basarabeana a fost decimata, deportata, speriata, strivita din fasa si locul fusese ars inca pentru o suta de ani inainte.
Grigore Vieru este mai mult decat un poet, el este un destin.
Nicolae DABIJA

DAM1AN: Grigore Vieru are o metafora care este numai a lui: o planeta pe jumatare rasarita de dupa zarea pamantului. Clara, palpabila, reala, misterioasa si aproape.
Liviu DAM1AN

DINESCU: Grigore Vieru este un propagandist al limbii vorbite de toti conationalii sai. El inainteaza cu succes folosind in lupta literara lira sa poetica. A fost comparat pe buna dreptate cu Eminescu, Cosbuc, Goga, Blaga, dar aceasta comparatie nu trebuie oprita la nivelul exprimarii artistice.
Viorel DINESCU

DRAGAN: Gesturile sale adesea spiritualizate, de fiinta fragila si celesta totodata, lasa loc, la ceas de incordare, unor stari de maxima intensitate, cand poetul este capabil sa arda si sa se consume tragic pentru durerile neamului sau intreg.
Poet national, asa cum cere acest moment istoric, Grigore Vieru este, de fapt, un vizionar al poeziei romanesti de azi, e marea constiinta indurerata a Basarabiei.
Mihai DRAGAN

DRUTA: Vieru, pare-se, are un singur erou, un singur ideal, un singur chip, care ii strapunge creatia dintr-un capat in altul. Acesta sta scufundat in contextul versurilor ca un aisberg in valurile marii si numai rar apare de sub valuri cu o creasta, cu o frunte noua. Versurile lui vin fierbinti, palpitand pana la ultima virgula, vin sa strecoare in sufletul cititorului un fior de dragoste si sfintenie pentru pamantul natal.
Ion DRUTA

GHELMEZ: indragostit de muzica, si-a oferit multe creatii unor compozitori si cantareti talentati, si impreuna au lasat lucrari valoroase, unele adevarate imnuri nationale, cantate pe mari scene publice. La succesul lor a contribuit si fiorul mistic mostenit de la icoana Mamei sale, de la stramosii sai crescuti cu credinta lui Dumnezeu si Hristos Mantuitorul, dar si inoculat de soarta tragica a crucificatei sale Basarabii natale.
Petru GHELMEZ

GRIGURCU: Contemporan, pe de o parte, cu Harap Alb si Danila Prepeleac, poetul moldav e contemporan, pe de alta parte, cu optzecistii. El canta, cu efecte exceptionale, pe o claviatura neobisnuit de ampla, ceea ce presupune o complexitate a eului creator. Paradoxala complexitate, caci se ascunde sub aerul gratios al simplitatii, sub nepasarea inocenta a ludicului.
Gheorghe GRIGURCU

GRUIA: Destinul i-a harazit chinurile si fericirea de a deschide larg usile instructiei nationale in Basarabia. Prin contributia sa la cresterea puilor de romani si-a inscris cu cinste numele alaturi de marii Pestalozzi, Komensky, Usinski, Ion Creanga, Spiru Haret.
Grigore Vieru de la primul pas facut in scrisul romanesc si-a asumat constient rolul de continuator al lui Alexei Mateevici. intr-o epoca cu mult mai tragica pentru neamul romanesc.
Stelian GRUIA

ILICA: Dar cea mai frumoasa tema a poeziilor lui Grigore Vieru este iubirea niciodata egal impartita intre mama si iubita: intre siguranta modesta si darnica a mamei pentru care, orice s-ar intampla, el va ramane Fiul, si nesiguranta geloasa a iubitei care vrea mai mult si numai pentru sine, presimtind ca oricand poate pierde totul.
Carolina ILICA

ION: In ce consta totusi atractia magnetica, puterea de a cuceri a versurilor sale? in muzicalitatea lor, in simplitatea lor, in neobisnuita adancime a sondarii sufletului omenesc, in ecoul patimirii neamului romanesc, in sentimentul de maretie a graiului, in treaza lumina iradiind din patria de pamant si de spirit tezaurizata in ele.
Dumitru M. ION

LUNGU: Prin Vieru s-a primenit la noi nu numai limba poeziei, ci si cugetul ei. Prin Camasile - acest poem cu epoca mare - poetul a rebutat dogmele unei vetuste poetici, a scos catusele cliseului de pe vers si i-a intors eeeace ne caracterizeaza: simtirea. in Formular ne-a caracterizat istoria. in Legamant ne-a amintit ca nu suntem singuri. Dupa O, mama nu cunosc la noi o mai izvorata din durere si mai unduita de recunostinta poezie: Pe drum verde, pe drum alb. Acum dorul nostru de mama are doua maluri.
Eugen LUNGU

MANOLESCU: Vieru nu este niciodata un imitator, el se refera constient la anumiti autori pe care-i iubeste, pe care-i stie pe de rost, si se lasa impresionat de atmosfera lor sau le preia cu detasare unele elemente tehnice.
Nicolae MANOLESCU

MEN1UC: Grigore Vieru nu se complace in cautarea unor zorzoane verbalistice, nu-si estompeaza zbuciumatul gand cu „gaselnite ermetice, nu sfideaza vorbirea simpla. El, dimpotriva, are veneratie fata de cuvantul obisnuit, din popor, cuvant ce de mult e cernut prin sita vremii. Numai ca el stie sa-i descopere nuante proaspete, sa-l inzestreze cu o vigoare noua.
Georgc MENIUC

MUNTEANU: Exista () imprejurari istorice cand umanismul se esentializeaza pe plan cultural in anumite spirite ale veacului, capatand o expresie de maxima potentare pe diverse planuri. Atunci cuvantul arde ca in cartile lui Balcescu, in discursurile lui Kogalniceanu, in versurile lui Goga. Acest umanism generos il gasim si in versurile scrise de Grigore Vieru. in asemenea situatii cuvantul devine apel, esenta a unei gandiri focalizate, grefata pe acele evenimente de tara, de neam, de vatra matriciala.
Romul MUNTEANU

NEAGU: Grigore Vieru se cuprinde in inima romanilor ca Varful cu Dor in lumina Bucegilor, ca mireasma pelinului in campia Baraganului, ca strugurii in viile Moldovei intregi si ca miraculoasa noapte a colindelor in fereastra copilariei. Tot timpul inspirat si bland si plin de furtunile ce domina povestea Nistrului inscriindu-si durerea in Marea Neagra.
Fanus NEAGU

PAUNESCU: Poezia lui Grigore Vieru a facut mai mult pentru unitatea nationala a tuturor romanilor decat toti politicienii si decat toate armatele la un loc. Si pentru ca unitatea nationala nu este pe de-a-ntregul realizata, Vieru e o rana, iar poezia lui e o drama.
Vieru e de pretutindeni din Romania. Romanii au impresia ca-l cunosc din tata-n fiu, recunoscand in gandirea si sensibilitatea lui un tipar genetic imposibil de imitat si de tradat.
Chiar situatia existentiala a lui Vieru seamana pana la identitate cu situatia poporului roman. Mereu amenintat, mereu fragil, mereu suferind si mereu nemuritor.
Adrian PAUNESCU

POP: II domina, intr-o obsedanta emblema, prezenta mamei []. Figura modelatoare a imaginarului devine o metafora atotcuprinzatoare care, daca e legata in mod mai explicit de evenimentul biografic decat la poetul Laudei somnului, nu e mai putin semnificativa pentru ansamblul viziunii.
Ion POP

POPESCU: Sa recunoastem, in Nu am, moarte, cu tine nimic, forta extraordinara a fiintei plapande si invincibile care dialogheaza cu moartea ca in cuvintele din batrani.
Fantastica este, in Reaprindeti candela, reinfiintarea omului in Dumnezeul degerat la maini si la picioare, reintors si el acasa, intre apele moldave.
D. R. POPESCU

RACHIERU: Ravnind simplitatea si limpiditatea (asadar accesibilitatea), acest lirism are o misie: sta sub semnul urgentei, tinteste comunicarea si comuniunea. Este nevoie de o astfel de poezie si-ti trebuie curaj pentru a o scrie simplu. Stihurile sale se deschid nevoilor sufletesti, citindu-le aflam ca le stiam.
Adrian Dinu RACHIERU

SIMION: Pastrand proportiile, Vieru si generatia sa reprezinta pentru aceasta provincie romaneasca napastuita mereu de istorie ceea ce a fost la inceputul secolului generatia lui Goga, pentru Transilvania. Similitudinea de destin are si o prelungire in plan poetic. Sub presiunea circumstantelor, poezia se intoarce la un limbaj mai simplu si isi asuma in chip deliberat un mesianism national pe care, in conditii normale, lirismul pur il evita. Acest poet nascut de miresmele si durerile pamantului sau, asezat - dupa o vorba cunoscuta -in calea rautatilor, nu se rusineaza sa-si poarte tragedia si iubirea pe fata.
Eugen SIMION

SORESCU: Poezia lui Vieru este o lectie pentru mai tinerii creatori de azi care se avanta prin preerii nevazute niciodata, fara a reusi sa miste o frunza din sensibilitatea noastra. Singura tresarire valabila este cea pe care ti-o poate da bataia inimii, iar aceasta nu raspunde decat la sunetul cules direct din procesul vietii.
Fara a destupa in versuri sticle de sampanie ce pocnesc spumos -autorul lasa fluviul inspiratiei sa curga lin, in matca marilor teme a caror ocolire nu se poate face decat cu pericolul uscaciunii si sterilitatii. Discret, dar ferm si precis in gusturi si artist in nuante, el isi cladeste o lirica trainica sub cupola adevarului.
Privind in urma, asa cum spunea, cu atata fermecatoare tandrete si credinta - Grigore Vieru, poet cu trasaturi de efigie romana, -priveste, de fapt, inainte. Toate aceste obiecte de adoratie sunt deopotriva si viitor. Aceasta este si menirea poeziei de a fi punte unica -un curcubeu de aur suspendat intre doua vesnicii.
O poezie de mici cristale, care reflecta cu toate fetele imagini scumpe, contemplate parca in genunchi, intr-un gest de adoratie. Grigore Vieru prelungeste ecourile sensibilitatii etnice, adaugandu-le nuante noi. „- Dealule, domn dreptule,/Mare inteleptule!/Aur ieganand in pai/Frica tu de hoti nu ai?/- Rupe-mi-s-ar inima/Nu ca horii m-ar fura,/Dar ca hotii m-ar ara/Si tot ei m-or semana./Dealule cu mamele/Si cu sfinte poamele, /Cu izvoarele ce-adanci/Ne scriu numele pe stanci. O particularitate a acestei creatii ar fi si mestesugul de a se estompa cu modestie, contopindu-se cu vocile venind dintr-o generoasa traditie. De la miniatural la evocarea larga, lipsita de retorica, de la duiosie la revolta (vezi poemul despre razboi) gama este larga dovedind un creator complex. Compunand versuri pentru copii, poetul marturisea ca scriindu-le aude si melodia, pe care o comunica apoi unui compozitor. Toate versurile sale au, de fapt, o melodie unica, inconfundabila si nu este de mirare ca in spatiul natal aceasta creatie este atat de populara si indragita. Vorbeam mai inainte de o cunostinta afectiva. Trebuie sa adaugam la aceasta o constiinta propriu-zisa de artist, in sensul traditiei romantice ilustrata de un Eminescu, dar si un Lermontov si Puskin. in peisajul cam sofisticat al liricii contemporane, uneori prea compusa si prea cerebrala, versul sau tasneste in lumina, cu forta de gheizer.
Marin SORESCU

STANESCU: Grigore Vieru este un mare si adevarat poet. El transfigureaza natura gandirii in natura naturii. Ne imprimavareaza cu o toamna de aur. Cartea lui de inima pulseaza si imi influenteaza versul plin de dor, de curata si pura limpezire.
Nichita STANESCU

SCOROBETE: Un destin ce s-a intrecut pe sine in cruzime l-a obligat pe Grigore Vieru sa fie nu numai un cantaret al istoriei, asa cum orice poet are dreptul sa fie, ci si un tragic fauritor de istorie. In aceasta postura era nu doar firesc, se impune cu necesitate ca asupra lui sa cada bolovanii celor ce lovesc tot ce e valoare si tot ce e sfant.
Miron SCOROBETE

STRATAN: Distinsul domn Grigore Vieru este o salcie singurateca langa foi ignifuge. Poezia sa este ontologie, ontologia sa este poezie. Ochii delicati ca o peninsula atica nu ii ascund virilitatea spiritului, gandul lung-prelung strabatator printr-un deal devenit dor. Ca devenire, domnia sa a devenit. Ca sentiment, domnia sa exista. Ca idee, domniile tuturor nu au putut spulbera acest plop ca un fir de iarba pe care il auzim cum creste.
Ion STRATAN

STEFANESCU: Ceea ce confera o frumusete tragica poeziei lui Grigore Vieru este tocmai constiinta valorii imense a limbii. Nu conteaza faptul ca aceasta supraevaluare se datoreaza unor circumstante istorice, important este ca ea are un efect estetic, facand cuvintele la fel de pretioase ca apa in desert. Cand citim sau ascultam o poezie de Grigore Vieru, ni se transmite sentimentul ca trebuie sa acordam o importanta maxima fiecarui cuvant, pentru ca a fost obtinut cu greu. in felul acesta se reconstituie ceva din conditia critica a limbajului poetic.
Alex. STEFANESCU

THEODORESCU: Un poet si un om de mare cultura care a condus intr-un fel destinul culturii basarabene in momente in care toti am desperat. Ei bine, istoricul care sunt vrea sa depuna marturie ca atunci cand toti paream usor naivi (ca istorici), el a fost un om pragmatic (ca poet). Se cuvine sa vedem in Grigore Vieru un apostol, un luptator cu modestia sa bine cunoscuta.
Razvan THEODORESCU

TOMOZEI: Cu Liviu Damian, poetul trecut dincolo de „Prutul ce desparte viata de moarte, am vorbit pe-ndelete despre scriitorii Basarabiei captive si un nume se desprindea staruitor din cele rostite de el: Grigore Vieru.
Mi l-a descirs. Mi l-a „povestit
Si (nici azi nu inteleg cum) am primit un volumas cu coperte negre (!) tiparit in bucoavne rusesti cu o delicata dedicatie din partea autorului.
Gratie celor opt ani de limba rusa cu care eram scolit, am parcurs mai usor decat s-ar fi crezut paginile ce mi-au revelat (brusc, definitiv) un mare poet si un frate.
Grigore era pe atunci doar un june poet (eu eram doar tanar, dintr-o generatie careia tarziu i s-a spus saizecista) si foarte repede poeziile lui din carticica neagra erau citite cu glas tare in carciuma Casei Scriitorilor despre care se povestesc acum toate blestematiile uitandu-se ca era, mai inainte de toate, un club literar, ba chiar nobiliar; si acolo, ne uimeam de vibratia unor versuri pe care inimile le primeau cu solemna deschidere.
Cartea exista, ne-o treceam unul altuia, cartea isi sticlea copertele de smoala, dar autorul ne parea enigmatic, sortit sa ne ramana necunoscut. incepuseram sa calatorim, la Paris, in America, in Italia. Ni se parea din cale-afara de extravaganta o calatorie pana la Chisinau. Nimeni nu pleca acolo si, evident, nimeni nu se intorcea spre a ne spune ce si cum.
Mult mai tarziu am inceput vagi „schimburi culturale si am inceput sa-l vad in came si oase (mai mult in oase) pe Grigore Vieru. (Mi-a trecut pragul si la masa de ospat, el singur - dupa Nichita - i-a spus mamei mele mama.) L-am ascultat pana dincolo de noapte si, fara a ne promite alte intalniri sau schimburi de scrisori, am ramas, de atunci, impreuna.
Impreuna cand aproape am vorbit prin translator. Se realiza o coproductie de film animat in care celebrul Gopo era dublat din partea „moldoveneasca de fiica temutului prim secretar de gubernie, Bodiul. Filmul avea si muzica: o compusese Eugen Doga pe versurile lui Vieru. Astfel ca la o agapa oferita de Asociatia Scriitorilor, fiind odrasla regala in capul mesei, a fost ingaduit si Grigore Vieru. S-a mancat, s-a baut. Nu prea s-a vorbit. Bodiul pretindea ca nu vorbeste nici romaneste, nici „moldoveneste, drept care conversa in rusa. Lucru greu pentru noi. Atunci nastrusnicul Fanus Neagu a inceput sa se produca in auzul doamnei-domnisoarei cu teribile ziceri mascaricesti spre a vedea daca, intelegandu-le talcul, gingasul obraz va rosi. Si a rosit.
Mai apoi, cand eu am fost mai mare peste 50 de ani (vorba cronicii), Grigore mi-a trimis un ravas de felicitare de undeva din Crimeea, unde bolea el intr-un sanatoriu. Alaturi de marcile postale a lipit si doua frunze uscate (de smochin?). Ne-am vazut apoi la Chisinau dupa ce el isi legase numele de cateva istorice izbanzi ale Moldovei independente, si anume adoptarea grafiei latine, alegerea tricolorului ca steag national si adoptarea ca imn national a coplesitorului „Desteapta-te, romane. Era iubit. Oamenii il salutau pe strazi. Vazandu-ne ca asteptam un autobuz ce nu mai venea, un posesor de masina a oprit si a deschis portierele Moskvici-ului. A refuzat banii. Fiind fericit sa-l aiba alaturi pe Vieru.
Si tot la Chisinau, urcand cu el treptele intunecatei scari ce ducea spre apartamentul in care abia se mutase, l-am vazut citind un „graffiti de langa usa lui, scris in limba, vai, lui Tolstoi: „Vei muri pe 21 decembrie!
Ti s-a mai intamplat? l-am intrebat. Mi-a raspuns ca asa traieste el, sub amenintare. De ce 21 si nu 20 sau 22 decembrie? Fiindca, e posibil, 21 decembrie e ziua aniversara a nasterii lui Stalin.
Apoi l-am intalnit in Bucurestii mei, bucurandu-ma ca totdeauna de gandul lui bun, rostit cu vorbe aproape de ruga, de inefabila lui amicalitate.
I-am vazut versurile trase in semne latinesti.
Si i-am vazut numele laudat. Si apoi tavalit in murdara cerneala a „pamfletelor: Ce cauta Vieru in Bucuresti? Sa se duca acasa! Go home Vieru!!

Dupa ce a fost 58 de ani roman (ce-i drept, cu acte rusesti), Vieru e, de alti doi ani, roman cu buletin de identitate. Are doua „tari, ceea ce e prea mult pentru infinita sa modestie. Are doua case. Si, fiind mai mult pe drumuri, nici una.
E viu. Are frenetici admiratori, ba chiar si dusmani.
E spionul lui Eminescu la Bucuresti.
Traieste intr-un palat somptuos (trei odai zidite de beton, cismea, becuri etc.) aflat nu spun unde, oricum, aproape lipit de blocul in care stau si eu cu atata confort
Soarta ne-a adus in cuprinsul doar al unei prajini de pamant. Cum stiu unde sta, mai ca i-as scrie cu un piron isusiac pe zid: La multi ani, Grigore! Peste o suta de ani vei muri!
Ghcorghe TOMOZEI

UNGHEANU: in literatura romana postbelica, poetul Grigore Vieru este mesagerul Basarabiei victimizate. Prin el s-a aflat ca lumea romaneasca dintre Prut si Nistru, intrata sub ocupatia sovietica, n-a sucombat, continuand sa-si vorbeasca limba si sa scrie romaneste.
Prin traiectoria literara a lui Grigore Vieru reconstituim traiectoria, culturala a lumii romanesti de dincolo de Prut, fata de care acesta s-a prezentat mereu ca un exponent.
Grigore Vieru pare la prima vedere poetul unei singure teme si al unor mijloace simple si lipsite de variatie. Dificultatea este de a-l analiza, atunci cand pare inanalizabil. in realitate scrisul lui Grigore Vieru este bifurcat si diversificat.
Minai UNGHEANU

UNGUREANU: Grigore Vieru este poetul acestei triste comete pre nume Basarabia. El si-a cucerit dreptul de a fi numit poet national, poetul intregii tari. Cartile sale au trecut Prutul devenind o permanenta vibranta in casele romanilor, iar Albinuta sa pole-nizeaza cu harnicie florile romanismului zburand pe deasupra sarmei ghimpate.
Ion UNGUREANU

VANGHELI: Prin anii '80 eram cu Vieru in satul Lapusna. Dupa intalnirea de la scoala, de, ne pregateam de duca si numai ce vad ca un om alearga spre noi:
- E-he-he, mai Grigore, tu esti?!
Era un consatean de la Pererita mutat la Lapusna, Melniciuc imi pare ca-i spunea, ba mai mult chiar, a umblat cu Vieru intr-o clasa cand erau mici. Bucuros, ne-a luat acasa la el si-l tot batea pe Grigore pe umar:
- iti aduci aminte, tu mi-ai scos spinul acela din picior Ta-a-are ma durea, bre, si tu mi l-ai scos.
Apoi, vesel, trecea la altele si iar se intorcea la spin. Vieru clipea din ochi: au trecut de atunci 40 de ani, dar nu voia sa-l dezamageasca si dadea din cap, chipurile, tine minte.
Se vede ca asa a fost, ma gandeam, dar eu stiam mai multe decat omul acela simpatic: Vieru a scos spinul nu numai din piciorul lui, ci si din sufletul a sute de mii de copii basarabeni, ba mai mult chiar: din sufletul neamului nostru.
Spiridon VANGHEU

Referate

Poeziile poetului






Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani