Galere - comentariu Tudor Arghezi

"Lasciate ogni speranza voi che entrate" ("Lasati orice nadejde voi care intrati') - fraza inscriptionata la intrarea in Infern, in Divina Comedie a lui Dante, ne "deschide" accesul in universul arghezian al detentiei din poezia Calere (voi. Flori de mucigai, 1931). Izvorat tocmai din experienta incarcerarii, volumul din 1931 "poate fi citit si in registru simbolic, ca anticamera a mortii, evocare a unui univers concentrationar avant la date" (Mircea ZaciU). Galere e, poate, cel mai bun exemplu, intrucat viziunea poetica se configureaza aici pe baza unor insemne ale claustrarii silite, cu valoare de efigii ale momi.



Spatiul reprezentat in poezie comunica deosebit de expresiv starea fiintei exilate in alta lume. De la inceput, ne intampina o atmosfera ca de mysterium tremendum, ca de taina infricosatoare, manifestata, in primul rand, printr-o stranie acustica a lumii:

"Zgomotul de lanturi multe
A trecut prin curte,
A iesit lung pe porti
Printre vii si morti.
Taras, grapis.
Prin paienjenis,
Ca o fiara bolnava de rugina".
Personificarea zgomotului ne indica faptul ca sonoritatea e starea fundamentala a acestui univers. "Zgomotul de lanturi multe" reprezinta, de fapt, ipostaza cea mai pregnanta a concretetei unei lumi aflate la limita umanului.

Imaginea dominanta in Calere e cea a substantierii vietii, a transformarii spiritului in materie; "Zgomotul de lanturi multe", "potcovaria cu clabuci de lumina", "O schiopatare de vulturi cazuti din stele
Prin otatitul intuneric tare" sunt expresii subsumate acestei perspective. Punand intre paranteze sensul social al versurilor sale, Arghezi inregistreaza momentul de tranzitie a fiintei catre neant:

"in potcovaria cu clabuci de lumina
Lacatusii le-au batut calare
O veriga-ntre picioare
Si la glezna manii,
Ca sa poata hodini stapanii
Cat, munciti pe caldaram,
Hotii trec dintr-un taram intr-alt taram".
Sunetul din prima parte a poeziei e, asadar, recviemul starnit in anticamera mortii.

Sensul tragic al poemului se descopera o data cu refuzul de a acorda orice semnificatie metafizica experientei traversate de "personaje".
"Vulturul" - considerat indeobste ca fiind sau simbolul divinitatii, sau initiatorul si psihopompul ce antreneaza sufletul spre transcendenta - devine, in poezia argheziana, substi-tuentul simbolic al oamenilor. E vorba despre cei ce alcatuiesc o umanitate aflata in imposibilitatea de a efectua saltul in idealitate:

"O schiopatare de vulturi cazuti din stele
Prin otatitul intuneric tare;
O rastignire fara cruci si fara schele.
O Colgota stearsa, fara altare".
Spatiul liric capata acum atributele unui decor apocaliptic, dominat de imaginile desacralizarii sau ale transcendentei vide.



In acest perimetru, repudiatii societatii traiesc experienta umilintei extreme, care este, in realitate, cea a deplinei dezumanizari. De aici si abundenta de imagini ale materializarii si sterilitatii, ce alcatuiesc un tablou de o uimitoare concretete: .Pasul strans langa pas
Merge-mpiedicat, ca un compas.
Si palmele, unite cu ciocanul, catusa si pila,
Parca se roaga, cu de-a sila".
Ca in poezia Sfantul, sensul expiator al patimilor s-a stins. Nimic nu lasa sa se intrevada posibilitatea de spiritualizare a suferintei. Dimpotriva, aceasta ramane doar in planul fizic, fara consecinte in alt plan ori intr-o alta lume, transcendenta.



Pe de alta parte, putem vorbi si de o perpetuare a suferintei, fapt intarit de trecerea verbelor la prezent, in ultima parte a textului. Tonul impersonal al discursului, versurile scurte, propozitiile coordonate, uneori eliptice, sunt procedee retorice care sustin viziunea poetica. Alaturi de acestea se situeaza recursul la imaginea biblica ("O schiopatare de vulturi cazuti din stele () O rastignire fara cruci si fara schele.
O Colgota stearsa, fara altare"), astfel incat totul contribuie la conturarea ideii ca "hotii" din poezia Galere experimenteaza o situatie atemporala, arhetipala. Sensul general al textului arghezian este ca cel intemnitat (sau omul, in generaL) suporta de fiecare data consecintele unui cumplit blestem ontologic.

Poeziile poetului Tudor Arghezi