Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Emil Giurgiuca
(1906 - 1992)

3 Poezii

Poezia de azi

Pentru ea
de Grigore Vieru


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Tanarul ulise Dorin Tudoran

Poezii


Alegand ca subiect al poeziei sale o situatie umana fundamentala, reintoarcerea celui iubit, Dorin Tudoran ii intareste adancimea temporala pentru ca inglobeaza, ca substrat al textului sau, referinte la personajele epopeii grecesti Odiseea, Ulise si Penelopa. Armatura Tanarului Ulise este constituita asadar de fidelitatea Penelopei, dar si de dorinta de intoarcere acasa a iscusitului Ulise, care, desi a ratacit pe mare spre Ithaca timp de douazeci de ani, nu si-a pierdut credinta ca va sosi intr-un sfarsit la caminul sau, regasindu-si sotia.

Momentul declansator al acestei intalniri depinde insa in poemul lui Dorin Tudoran nu de staruinta de a se intoarce a lui Ulise, ci de o stare interioara a femeii, a carei descriere, prin fine notatii de atmosfera sufleteasca, acopera primele doua strofe. Trebuie sa observam ca in aceasta poveste de iubire poetul nu este nicidecum un observator exterior sau cel care isi exteriorizeaza propria subiectivitate. Rolul sau este unul insolit, fiind in fond o instanta mediatoare a intalnirii celor doi. Adresandu-se femeii, poetul creioneaza o anumita stare sufleteasca ce ar trebui sa o cuprinda. Dar ea este mai degraba expresia unei dorinte a poetului de reunire a personajelor, decat manifestarea unei arderi din interiorul celor doi.





Clipa este una privilegiata, de retragere in sine, linistire interioara, de echilibru atins intre starea de singuratate si tristete, „Cand vei putea sa tii, fara durere
cumpana noptii pe fruntea-ti intristata", ecou al versurilor eminesciene din sonetul Cand insusi glasul:

„Cand insusi glasul gandurilor tace, / Ma-ngana cantul unei dulci evlavii - / Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?" Intervin si unele imagini ale verticalitatii:

„o pasare va arunca spre cer
inima-i subtire ca o sageata" - in acelasi timp semn magic catre cel plecat, dar incarcat si cu nuante de fermitate morala, fidelitate, impreuna cu versurile:

„Sa nu te datini, trupul tau sa fie
trestie de sticla adapostind lumina", amintindu-ne de strabuna Penelopa.



Asistam in aceste ultime versuri si la o plasticizare a starilor sufletesti prin transgresarea lor spre vizual, poetul contrastand intunecimea noptii (sugerata prin cuvintele „cumpana noptii", „tarziu") cu luminozitatea trupului feminin, „trestie de sticla adapostind lumina", semnificand nu numai caldura si blandetea feminine, ci mai ales construind imaginea femeii ca foc semnalizand tarmul ferm, vatra.



Sosirea „tanarului Ulise" pare o certitudine nu pentru ca ea apartine deja ca moment unei situatii arhetipale, ci pentru ca este urmarea acelei fermitati interioare a femeii. Conjunctivul dorintei, frecvent in primele doua strofe, se schimba in certitudinea ca asteptarea se va implini in viitor, indusa de vocea poetului:

„Si va sosi pe mare - tanarul Ulise,
cu pieptul devorat de alge,
pe tarm, el va aprinde foc
din credincioasele-i catarge".
Scenariul intoarcerii lui Ulise are ca punct central arderea catargelor care l-au aparat impotriva pieirii in necunoscut, aici poetul sprijinindu-se in adancimea textului pe episodul odiseic al intalnirii cu sirenele, cand Ulise, dorind in acelasi timp sa asculte glasul lor, dar si sa se fereasca de tentatia scufundarii in adancuri, si-a rugat tovarasii sa-l lege de catarg. „Credincioasele-i catarge" sunt in acelasi timp un alt simbol al verticalitatii, cu evidente conotatii morale, de data aceasta al barbatului, asa cum, pentru a sublinia calitatile morale ale femeii, poetul alegea pasarea-sageata. Incendierea lor poate fi interpretata ca un semn ce anunta sosirea lui Ulise, dar si focul iubirii. „Tanarul" Ulise, „cu pieptul devorat de alge", este o imagine oximoronica. Tineretea este contrazisa de eroziunea timpului si a marii adusa in faptura calatorului. Si atunci intelegem ca „tanarul" este imaginea ramasa in amintirea femeii, proiectata acum in viitor.



Pentru ca poezia reveleaza in primul rand calitatile morale ale celor doi soti care au facut posibila reunirea lor, il vedem pe Ulise purificandu-se de celelalte tentatii erotice avute in timpul calatoriei: sirenele, vrajitoarea Circe, nimfa Calypso. Pentru a se apropia de fidela-i sotie, barbatul isi spala inima in mare.

Comentarii

Poeziile poetului






Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani