Lava

Te-nnabusai in picla incinsei atmosfere,
O, tu, noian de lava ce-aveai sa fii pamintul!
Faptura nu sunase din trimbiti de cratere,
Nu fulgerase inca, in noaptea ta, cuvintul…

Ce surda clocotire, ce-nceata asteptare
Sub aburii rosiatici, sub aburii de fier,
Cind inspre noi tarimuri voiai o revarsare,
Cind, oprimat de umbra, tu presimteai un cer!

Dar se desprinse valul, si-o bolta-ndepartata
Din zimbetu-i albastru desfasura spre tine;
O clipa-a fost… si totusi, sclipirea ei curata
Te-a infratit de-a pururi cu sferele senine.

De-atunci, spre-o alta lume fluida-ti forma tinde,
Cu slava-ntrevazuta un dor fara de satiu
Ar vrea sa te-mpreune… si ca s-o poti cuprinde,
Tentacule lichide iti adincesti in spatiu.