Imn
Tacut ma urc pe colina:
Soarele s-a inaltat,
Campul se scalda-n lumina,
Aerul e parfumat!
Vad raze, scantei si roua,
Petale de flori ce ploua
Si lumea imi pare noua,
Fii, Doamne, glorificat!
Se pare c-o legatura
Este-ntre cer si pamant!
Cerul nu este natura?
Natura, Dumnezeu sfant?
El e-n fapturile sale,
Tot omul si-l afla-n cale
De plangi, el plange cu jale,
De canti, al lui e-al tau cant!
Pamantul de-l stapaneste,
Este ca-l stapanim!
Crima de-o pedepseste,
Este c-o pede psim!...
Din univers se compune,
Totul la Tot se supune.
Si iarba care se-nclina,
Si astr ul luminator,
Si vantul care suspina,
Si raul tanguitor!
Si stelele nenumarate
Cu lumile nemasurate,
Si florile care-nfloresc
Pe vaile care rodesc!
Si nu e-mparat sau rege
Afara dintr-asta lege!
Unii i-au zis Ratiune,
Facandu-si iluziune;
Altii-n materie-l pun;
Multi dupa plac il compun!
Dar eu, care-l simt in mine,
Dar El, care-mi curge-n vine,
Creieru-mi care-l contine
Imi striga cu toti impreuna
Este oriunde voiesti:
Pe buzele noastre s-aduna!...
Cugeti prin el si traiesti!...
In inima noastra palpita,
In craniul nostr u s-agita!
Este si-n noi, si-n natura,
Este si-n orice faptura!
Materie, Verb, Idee,
Stau in trasura de unire,
Si Trinitatea se-ncheie
Cu vorba: dumnezeire!
Autor: Alexandru Macedonski
Poezia Imn de Alexandru Macedonski
|
