Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata




































Carmacii

Vezi toate poeziile poetului







Lui V. A. Urechia
Din bordei de l`nga vatra unde sta nenorocirea
Ca o straja neclintita ridicatu-mi-am privirea
Sus, spre sfetnici, =i vazut-am a lor fe e luminoase,
S-am vazut maimu aria, str`mbaturile gre oase
Astor molii, astor ciocli, dezma a i copii ai spumei,
Care-n aur vad, sminti ii, sufletul =i cinstea lumei,
Inimi dogor`te-n para poftei de-a se-navu i,
St`nd ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpu i.
I-am vazut papu=i gatite, tologi i in je uri moi,
Tr`ntori, fara nici o grija, =i straini de-orice nevoi,
Rascolind in a lor cuget ale arii maruntaie
Si cat`nd, nesocoti ii, ca din trupul ei sa taie
Partea ce-a mai ramas buna, membrul ce-a mai
ramas teafar.
Pieptul lor, plin de medalii, stralucea ca un luceafar.
Dar innuntru sub medalii =i sub hainele bogate
Clocote=te-n oala carnei, otravita de pacate,
La a negrelor lor pofte, la a infamiei para
Clocote=te crima . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . Stoarce i, stoarce i maduva din ara!
Nu va pese! Strivi i totul! Cugeta i ca poate m`ini
O sa pierde i c`rma arii =-or sa vina al i stap`ni.

Deci, p`rjol =i jaf! Opinca hoitul sa ram`na os
Ca sa nu mai aiba al ii, dupa voi, nimic de ros.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Voi, cucoane mari, avute, ce-n matasuri =i-n dantele
Va-nveli i a voastra carne, voi, ce-n c`teva inele
Purta i hrana ce lipse=te unei jumata i de ara,
Spune i, nu cumva vrodata s-a-nt`mplat sa vi se para
Ca a voastre diamante se topesc =i vi s-arata
Ca at`tea lacrimi curse dintr-o geana intristata?
Vai, acele pietre scumpe ochi foco=i sub geana
serii
Crede i voi ca sunt podoabe? Nu! sunt lacrimile arii!
Dar te-a-ncalecat de-acuma, cal, te du unde te m`na
Calare ul, o maimu a, care ine-n a ei m`na
Fr`ul tau a ta via a. Du-o unde vrea sa mearga!
C`nd uscatele-i calc`ie bat in burta ta, alearga,
Iar c`nd fr`ul tau il str`nge, de- i trosnesc din ii din
gura,
Te opre=te: sa rasufle vrea sc`rboasa pocitura.
Vai, nenorocita ara, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu- i fara mila l-au strapuns
Si-n buca i impart, infamii, carnea ta, avutul tau!
Tot ce s-a gasit pe lume mai stricat, mai crud, mai rau,
A=ti nemernici fara suflet, fara nici un capat`i,
Tin a tale zile-n m`na, =-a ta cinste sub calc`i.
Si calari pe tine, ara, se cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii impara i calari pe trestii.
Ei sunt mari =i tari, =i nu au nici ru=ine, nici sfiala
Ca-ntr-o zi, poate, urma=ii le vor cere socoteala

De-a lor fapte. Ce le pasa? Lopatari, la c`rma arii
Sunt stap`ni pe vas, pe v`nturi, =i pe valurile marii!
Si c`nd cuge i c-ace=ti tr`ntori, asta haita de samsari
Prin tertipuri =i prin intrigi au ajuns puternici, mari,
Si c`nd vezi pe-a vie ii scara unde-au fost =i unde sunt,
C`nd ii vezi cu ce m`ndrie, cu ce ochi seme i =i crunt
Privesc azi din inal ime spre norodul tavalit
In mizeriile-n care ei, calaii, l-au tr`ntit,
C`nd te ui i cum se rasfa a, cum i=i fac de cap mi=eii,
Vai, incepi sa crezi ca-n ceruri adormit-au de mult zeii!
S-apoi, dupa ce-au dat palme, =i-au scuipat in fa a arii,
Dupa ce-a-mbr`ncit poporul in prapastia pierzarii,
Dupa ce n-a ramas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul ace=ti oameni de nimic, ace=ti mi=ei
Au curaju-n fa a lumii ca sa strige-n gura mare:
Ne vrea ara! Ii vrea ara? Auzi i neru=inare!
Vai, de-ar fi pe voia arii, =ti i voi unde v-a i trezi!
Intr-o ocna da! acolo oasele v-ar putrezi!
Cum sa mai vedem in ara cinste, munca, propa=ire,
C`nd spoiala azi e totul, c`nd vezi ca prin lingu=ire
Si fa arnicii, neto ii, au ajuns a=a departe!
Cum sa- i mai trude=ti via a ca sa-nve i pu ina carte
C`nd te ui i ca-n asta ara, data prada celor rai,
In elep ii sunt victime, ticalo=ii sunt calai!
Fii viclean, corupt, sperjur, pune- i masca, fa-te bl`nd,
Pleaca- i fruntea ta cucernic, bate- i pieptul tau strig`nd:
Scumpa, draga Rom`nie, idolul vie ii mele!
Si c`nd vei fi Leu, pisica, scoate- i ghearele din piele!
Iata norma dupa care po i s-ajungi unde pofte=ti!

S-apoi, ca sa n-ai mustrare, nici vreodata sa ro=e=ti,
Inainte de-a purcede pe-ale crimei negre cai,
Cearca- i sabia in g`tul con=tiin ei tale-ntai!
Asta-i lec ia pe care o lasa i posterita ii!
Ah, cumplit v-a i r`s de lege =i de cumpana drepta ii,
Si de oameni, =i de ara, =i de tot ce-i sf`nt pe lume!
Peste veacuri departate vor pluti a voastre nume,
Si vor spune ca sub soare n-au stat rai, calai, bandi i,
Nici at`t de cruzi la suflet, nici at`t de iscusi i.




Comentarii

Nume (obligatoriu):




Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Carmacii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2018 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani