CE TE UITI CU OCHII GALESI?...

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Ce te ui i cu ochii gale=i la copacii tri=ti =i goi,
Si oftezi, d`nd pas g`ndirii sa mai lunece-napoi?...
Lasa frunzele pustiei =i batailor de v`nt!
Tinere e, farmec, visuri... toate-s andari de vas fr`nt,
Ce de mult pierira-n valma razvratitelor talazuri.
Str`nge- i g`ndurile-acasa, nu le mai lasa-n poghiazuri ,
Palide-n puterea nop ii sa mai tremure pe drum...
Nici te mai uita in urma- i la gramezile de scrum...
Nu vezi tu ca indaratu- i e-ntuneric =i pustiu!...
Si n-auzi c`t de sinistru sun-a groapa =-a sicriu
Glasul tinere ii duse =-al iluziilor =terse?...
In elege ca-i zadarnic pe-un mort lacrimi sa se verse!...
Negre=it, avut-ai zile de noroc =i de iubire...
Cine n-are-n lumea asta partea lui de fericire?
Ai trait =i tu in basme... Te credeai =i tu o z`na,
S-a=teptai, ca sa te fure, vreun fat-frumos sa vina,
De- i roteai pe lanul vie ii ochii mari =i visatori,
Nu-nt`lneai dec`t podoabe, fluturi, paji=te =i flori!
Si c`nd pentru-nt`ia data m`ndru- i rasari in cale
El at`t de mult doritul rege-al visurilor tale
I i paru ca de c`nd lumea i i era =tiut =i drag...
O, de c`te ori, in urma, de cu vreme st`nd in prag
Si uit`ndu-te in cale-i, cu ochi lacomi =i fierbin i,
L-a=teptai, sf`r=it sa puie dulcii tale suferin i,
Si mureai p`n sa se stinga razele in asfin it.
Mai cur`nd sa vie sara, c`nd, sfios, al tau iubit

Se rupea din intuneric...
Ah, c`t de incet mai vine,
I i ziceai zarindu-i umbra. P`n s-ajunga l`nga tine,
I i parea o ve=nicie de-a=teptare =i de dor.
Tu-l sorbeai din ochi, privindu-l. El s-apropia u=or...
Tresareai, infiorata ca de-un farmec din pove=ti,
Si nemai=tiind ce cuge i =i-n ce lume mai traie=ti,
Ii cadeai in bra e, moale de-a placerii dulce lene.
Ca un flutur prins in para tremurau a tale gene
De atingerea =i focul pururea-nsetatei guri.
C`nd steteai a ta iubire p`n la moarte sa i-o juri,
Gaseai prea nencapatoare, prea ingust-a ta via a.
Dar cum cade frigul vremii peste inimi =i le-nghea a,
Risipind at`tea visuri =i at`tea juraminte,
Si cum r`zi singur de tine c`nd i i mai aduci aminte
Ce cladiri durai vie ii din nimicuri =i pareri,
Si ce mult credeai in vraja nebuniilor de ieri!
Nu mai rascoli cenu=a naruitelor pove=ti!
Stra=nica veghere-a vremii cu nimic n-o amage=ti.
Dupa anii du=i in neguri nu te mai uita cu jale,
Da-i pe veci uitarii. Mor ii nu se mai intorc din cale.
C`nd sub perii albi, zb`rcita, fruntea-ncepe sa se plece
Ca sub cea mai grea povara, inima-i o vatra rece.
Lumea basmelor ce inca i i mai picura-n auz
A sfarmat-o pasul vremii, ca pe-o boaba de hurmuz.
Lasa altora de-acuma visul tau de-odinioara,
Al ii sa-=i mai poarte dorul c`nd pe ceruri se strecoara

Luna, cu nespusu-i farmec =i cu ve=nica-i vapaie...
Peste noaptea ta boce=te c`ntecul de cucuvaie.
C`nd din luptele vie ii, ca un vechi o=tean, trudita,
Ai ramas cu fruntea ninsa =i cu fa a cioc`rtita,
Ce mai ca i cu ochii gale=i la copacii tri=ti =i goi,
Si oftezi, d`nd pas p`ndirii sa mai lunece-napoi?
Lasa frunzele pustiei =i batailor de v`nt:
Nimarui de veci nu-i data fericirea pe pam`nt.
Dumnezeu trece faclia dragostei din m`na-n m`na,
Noaptea cade grea =i rece peste inima batr`na!