TOT ALTE VREMI...
Tot alte vremi s-au a=ternut.
Din ce in ce mai rar,
Icoane =terse din trecut
Incet =i trist rasar.
In urma mea s-a-ntunecat,
Cum nici n-a= fi trait...
Mai clare-s c`te le-am visat
Si-n car i le-am fost citit.
Si de-ar fi fost sa nu te =tiu,
De mult puteam sa mor
Un beduin intr-un pustiu,
Sub luna calator.
Dar chipul tau in veci mi-a stat
Ca o lumina-n g`nd.
Si ani intregi te-am a=teptat,
De-at`ta dor pl`ng`nd.
Caci singura-mi iubire-ai fost
Si singurul meu vis,
Ce-n stepa fara adapost
O cale mi-a deschis.
In fine, mi te-ai aratat,
Tu, chip frumos =i sf`nt;
Pierdut, in fa a ta am stat
Cu ochii in pam`nt,
G`ndind ca s-ar putea sa pleci,
Stingher =i dornic iar,
Sa pl`ng in urma ta pe veci,
Chem`ndu-te-n zadar.
Tu insa te-ai induio=at
Si m`na mi-ai intins,
De tine m-am alaturat
Si-n bra e te-am .
De-acum nici voi sa mai ascult
La glasurile din trecut.
Fiin a mea cea de demult
In noapte s-a pierdut.
In urma sta un larg pustiu,
Un vis nelamurit.
Din tot trecutul meu nu =tiu
Dec`t ca te-am iubit.
Autor: Alexandru Vlahuta
Poezia TOT ALTE VREMI... de Alexandru Vlahuta
|
