Psalmul al -lea
Suf letul mi-i amarat
Si de patimi ostenit,
Inima pace-mi doreste
Si la Tine, Doamne, vine,
Gandu-a lumilor, Stapane,
La Tine in veci nazuieste.
Pasarilor locuinta
Le gateste-a Ta vointa.
Prin Preasfanta-Ti hotarare,
Greul crucii suferind,
Fiii micului pamant
Toti gandesc la a Ta linistire.
O, cu ce mare dor
Arde inima lor,
Cand se trag la locasele Tale.
Vreau sa cant eu cantari
Despre slava din cer
Ca sa-mi spun in cantari a mea jale.
O, ce sunt fericiti
Cei din cer proslaviti,
Gurile nu le tac de cantare;
Nu stiu ei cum stim noi
Grele amar uri, nevoi.
Sufletu-i plin de-alinare.
Si o zi, — ca un veac
O traiesc mai cu drag,
Decat noi pe pamant, si o mie*
Eu la praguri sa stau,
In locasul Tau vreau,
Nu in curtea mea mare, pustie**.
Fericiti sunt s-acei
Cari s-aici in ani grei
Isi indreapta spre Tine nadejdea;
Pe-al durerii pamant
Ei la cer cugetand,
Viata toata petrec ingereste.
Valea plansului greu,
Ei, crezand-n Dumnezeu,
O petrec ca o noapte senina
Si gasesc bucurii
In copii, in clipe adanci de noapte,
Cand tac a zilei voarve, soapte.
In arzatoarea r ugaciune
S-acelui nume sa rasune,
Ce somnul vostru va privea,
Cu sfanta cruce va-nsemna,
Cu mila Domnului chema
Asupra capetelor voastre...
Ianuarie
Autor: Alexei Mateevici
Poezia Psalmul al -lea de Alexei Mateevici
|
