CERCUL
N-am cum sa ma bucur de cercul
Banuit in jurul capului meu,
Abia daca noaptea in vis
Imi mai amintesc forma lui minunata
De pe vremea cand ma jucam
Rostogolindu-l prin tarana cu-un bat,
Alergand sa nu-l pierd
Si lovindu-l din nou
Ca sa se rostogoleasca
Inca o data.
In oglinzi nu se vede,
La pipait nu se simte,
Numai ochii uimiti
Ai celorlalti imi sunt dovada
Inclestat cu raze in craniu,
Mi l-as rostogoli cu cap cu tot in tarana,
Dac-as fi sigura ca umerii mei stiu sa vada.
Autor: Ana Blandiana
Poezia CERCUL de Ana Blandiana
|
