CUMINTENIA PÃMÂNTULUI
E mare, greu de urnit si rabdatoare,
Dac-o lovesti durerile sunt simtite dar tac,
E mare, de-aceea poate sa stea nemiscata,
Poate sa vorbeasca doar o data sau
de doua ori intr-un veac.
Stim ca exista, trupul ei mare
Stim ca ne sprijina daca-am gresi,
Stim ca nu poate sa moara, ca langa
sanii ei
Putem sa ne-ntoarcem copii.
Si-atunci cand aerul se va face cald si
matasos intre noi,
Cand nu ne vom teme unii de altii, de vant,
Vom sti ca vorbeste Cumintenia pamantului,
Cumintenia acestui pamant.
Autor: Ana Blandiana
Poezia CUMINTENIA PÃMÂNTULUI de Ana Blandiana
|
