DINTR-UN SAT
Fiecare venim dintr-un sat
Unii direct, altii trecand prin parinti,
Unii direct, purtatori de eresuri si basme,
Fericitii putand sa se-ntoarca oricand.
Altii, trecand prin parinti, rataciti
Pe crengile sangelui departate, subtiri,
In loc de pasuni, si seminte, si cai cunoscand
Alcoolul cuvantului extras din acestea.
Vreau drumul parintilor mei sa-l intorc,
Vreau satul cu sunetul lacrimei mele,
Poteca din holde stiuta din somn
Si reintrarea vorbelor in lucruri.
Sa intru-n cimitirul cu crucile cazute
Si cunoscandu-mi pasii asemenea cu-ai lor,
Sa se-ncalceasca-n radacini strabunii
Bolborosind cuvinte de patima in somn.
Dar n-are cine-mi spune de unde vin. Doar seara
Cand trec pe bulevarde imi simt apropiati
Portarii metafizici langa intrari de blocuri
Precum la porti, pe laviti, intr-un sat.
Autor: Ana Blandiana
Poezia DINTR-UN SAT de Ana Blandiana
|
