De dor sa-i uiti si chipul
S-o cerni prin gene piatra, Cand de-amintiri e scumpa, Cand piatra-i
cearta, arta Si ora cea de cumpeni.
Tu s-o gonesti din pesteri, Si s-o despoi de blana, Si s-o-nfloresti in
mesteri, Cum ai jertfi o Ana.
De dor sa-i uiti si chipul Si-n moarte sa-i dai mana, Tu s-o-zidesti cu-aripa
Pe cerul din fantana.
S-o aperi de podoabe, De rastigniri pagane, Sa-ti fie pururi roaba, Si s-o
pazesti de tine...
O suprematie de crini.
Si de mult alb dulce,
Si de mult frig cald decapitat pe trunchi
E aceasta piatra starnita de genunchi,
Sub care fruntea mea o sa se culce.
Si de mult timp,
Si de mult necuprins si adanc
E aceasta piatra de pestetot,
Pentru care sunt obligat sa mor si sa pot
Cu viata pre viata calcand, sa inving.
Rau mult fi-va, inima rea,
Templu fals, nume plebeu,
Har-canibal, infatuat si greu,
Cand se va calca
Necrutator si voit dureros pe lacrima mea...
Autor: Anatol Codru
Poezia De dor sa-i uiti si chipul de Anatol Codru
|
