Destin
Asemeni lui Caligula, dezlantuit pe cal, Intrat-am in palate dezlantuind
furtuna, —
Direct peste jobene, peste romante-un Deal, Din care-mping afara cu umerii strabunii;
Sunt felul lor de-a fi, si-accept acest Destin, Ca lacrima curat pe tot cuprinsul
vietii, inalt mai ca un steag, purtandu-l sus pe maini, Ca pe-un
fecior sa-l duc, sa-l
pun in zid cetatii.
E marele meu drept si-mpartasit de lume, Si-n ast palat de buchii, pe care inca-i
roua, Sunt cel ce-nscauneaza in fata voastra-un Nume De voi tacut mereu,
dar necesar tot voua...
Autor: Anatol Codru
Poezia Destin de Anatol Codru
|
