O, mântui, o, fatul...
Vine manzul la maica-sa
Si se plange de stele,
De ierbile rele in lapte,
La maica-sa.
Dar fruntea parca-i fuge-ntr-un nour.
Copitele cauta tatele pietrei. Coama da ghimpi, si-i chip ca-o sa-l certe,
Cand fruntea-i amurge parca-ntr-un nour. O, manzul inca ar vrea
sa se joace, Sa-si tremure-n goana formele tinere. Nascutu-s-a joi. Oho! Iata-i
vineri. E sambata-acum, si ar vrea sa se joace. Ci maica-sa-l zburda iar
catre stele, Unde-o pasune de drag te omoara. O, lutul il leaga cu dor de
picioare, Cand maica-sa-l zburda iar catre stele. O, manzul, o, fatul,
ca nu mai putea Sa-si lege de tarcuri fruntea si pasul... Si manzul se dase-ntr-o
nunta cu-o pasare. O, manzul, o, fatul, ca nu mai putea... Acum vorniceii
tin iarba de mana, Se roaga de coasa si stelei se-nchina...
Autor: Anatol Codru
Poezia O, mântui, o, fatul... de Anatol Codru
|
