Si urmele urni ei...
Vrem imposibilul. Urmarim niste scopuri, Dar ordinea lumii cu totul e alta, Dar
cerul rastoarna stransura de balta, Dar trag Araratii de alte potopuri.
Dar viata totuna mai are o halta, Mai are o vama, mai sunt niste hopuri, Dar firea-n
rascruci e marcata de stopuri, Dar umbra pe labe din pesteri ne latra.
Dar toate sunt rumbele junglei mumei, Cadavrul ideii, in final, sa razbune
Urletul gloriei noastre comune Pe groapa de var a istoriei lumii,
Cand sterse sunt toate la ceasul din urma Cu urmele noastre si urmele urmei...
Mi-i bantuit de aripi chipul, De harul lor. Sa cad nu-i chip: Sunt o aripa
din aripa Cuprinsului cu multe-aripi.
De n-ar fi gandul sa incline Balanta zborului spre soare, M-as crede
ochiul de lumina Prin care Universul zboara...
Autor: Anatol Codru
Poezia Si urmele urni ei... de Anatol Codru
|
