Teribila veste
Vestea venea peste cat, ca pojarul, Pana la streasina lumii, sau poate Pan
la vreo noapte,
sau pan la vreo moarte, La care viata se duse cu carul.
Nevestele toate daduse-ndarat, Direct in copile (de nunti mai aproape),
Cu pruncii la san, cu plansu-n pleoape, Iar cainii trecura in
lanturi incet; Copacul in fructe,
si fructu-n samanta, Manjii in iepe, si iepele-n iarba, Iar
iarba-n tarana, c-apoi Nefiinta Sa stea intre noi cu pumnul sub barba.
Oh, vestea venea, venea ca furtuna, Cum vine potopul,
cum vine vreo apa, Gum vine pe casa omului-o groapa Si omul se tine de gatul
genunii.
...Satul pe fata cu zeama de visina... Doamne, ce veste-a mai dat peste el. Uite-i,
barbatii calari peste deal.
Vin pe la case din mortile lor, Cu fratii alaturi, cu tot cu feciori, Vin din
al doilea razboi mondial..,
...Numai ca tare drumul e lung, O viata tot vin si nu mai ajung...
Autor: Anatol Codru
Poezia Teribila veste de Anatol Codru
|
