Miorita
Acel cioban din culme de Carpati
Ce-a curs in stea, cu nunta fulgerata,
Acel cioban ucis de cei doi frati,
Prin jertfa lui de sange, mi-este tata.
Cum coboram din noi, prin timp, mereu
Pe fir ul ce ne leaga si ne strange,
El trece-acum doinind prin tr upul meu,
Manandu-si, iata, turmele de sange.
Si doua umbre-apar in calea mea,
Si doua umbre, pe la apus de soare,
Lovindu-ma in teasta vai, ar vrea
Prin mine, inca-o data sa-l omoare!
Si-n timp ce mor sub luna plina eu,
Scurt fulgerat de umbrele natange,
Acel cioban, ajuns la fiul meu,
Prin el isi mana turmele de sange.
L-aud acum trecand prin alti barbati,
Nimic de tur ma lui nu-l mai desparte.
Prin jertfa lui, ne stim cu totii frati
Legati de-un dor ce-i mai presus de moarte!
Autor: Arcadie Suceveanu
Poezia Miorita de Arcadie Suceveanu
|
