Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata — cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare — glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Cezar Ivănescu biografie completa

Poezii Doine






Cezar Ivănescu
   
  poetul Cezar Ivănescu  
   
Nastere: 6 august 1941 in Barlad
Deces: 24 aprilie 2008, București

S-a nascut la 6 august 1941 in Barlad. Face studiile liceale in orasul natal, incheiate in 1960, apoi urmeaza Facultatea de Filologie a Universitatii „Al. I. Cuza din Iasi, pe care o absolva in 1966.

Studiaza si filosofia, fara a finaliza insa studiul, practica sportul, compune balade pe care le si interpreteaza.

A debutat cu versuri in revista „Luceafarul in 1959, iar editorial in anul 1968. Din anul 1969 lucreaza la revista „Arges. Pe scena teatrului „Al. Davila din Pitesti va debuta, in 1969, cu o piesa de teatru. in 1992 este laureat cu Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor pentru volumul Alte fragmente din Muzeon. Este de asemenea eseist, antologator, traducator.



Poezia lui Cezar Ivanescu ne ofera o certitudine: aceea a vocii singulare, a modalitatii originale de transcriptie lirica. Universul poetic reia temele eterne ale liricii, dintre care se distinge, printre altele, jocul vietii si al mortii, al vietii pre moarte calcand. Este un exorcism permanent care vizeaza nostalgia originilor, a primaritatii, a existentei dincolo de pacatul originar, deci a deplinei puritati. Efortul continuu de primenire este alimentat in poezia sa de drama etern existentiala ce ramane ca fundal permanent si amenintator pentru exercitiul liric.

Modul de transcriptie lirica a eului poetic este profund original. Desigur, apropieri se pot face deopotriva de rigoarea clasica, de fervoarea romantica, de efluviile muzicale simboliste, de viziunea cosmicizanta expresionista, de dicteul automat, de poezia populara romaneasca sau de sonul madrigalesc al Evului Mediu francez. Poetul isi rezerva o deplina libertate a expresiei poetice, preocupat mai mult nu de asemenea posibile incadrari - care toate pot fi veridice - intr-o modalitate de expresie, cat de forta incantatorie a textului, apropiindu-l de cealalta dominanta a copilariei omenirii: cantul. La baza acestei forte incantatorii a textului, criticul Costin Tuchila aseza functia contrapunctica a repetitiei: „versurile sunt adevarate melodii suprapuse, semnificatia se desprinde din simultaneitatea celor doua idei melodice, din perfectul lor echilibru tonal. La Cezar Ivanescu textul nu mai are prima importanta ca semnificant; aceasta importanta i-o descoperim mai tarziu. Criticul Marin Mincu il socotea pe poet „primul textualist programatic al poeziei actuale, caci „apune in abis scriitura, prin intetirea vartejului textualizant, pentru a recupera fiinta in puritatea inalterata de rostire, iata ce-si propune poetul. Poezia lui Cezar Ivanescu este deci „o pura terapeutica a extinctiei (idem). Este, in partea ei cea mai rezistenta, bocetul-bocet devenit cantec total, ce si-a pierdut functiile semantice initiale.

Ca un motto la ciclul Baad (publicat in placheta ca supliment al revistei Arges, seria Tomozei), Cezar Ivanescu aseaza urmatoarele randuri: Te poti gandi, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frere, la destructie, intuneric si neant, rostind cu buzele tale, ca si mine, acelasi cuvant: moarte! Dar eu ma gandesc la acea forta, care-mi cantareste exact putinta si libertatea in fata noptilor celor mai obscure. Vorbind despre moarte ma simt mai puternic si mai viu, sugerand intr-un mod direct substanta discursului sau poetic: angajarea hamletiana in existenta. Nu se produce nimic in text (imaginar) ce nu poate fi verificat in viata (real), astfel ca viata textului se confunda cu textul vietii intr-o inscenare continua: trebuie doar sa ai indrazneala de a forta cele doua forme de expresie sa coincida din cand in cand pentru a proba identitatea fiintei si limbajului, identitate ce se ilustreaza perfect in Hamlet, actantul absolut al textualizarii: nicaieri, vreau sa spun ca in nici un alt text, operatia de expiatiune textuala nu capata aceasta intensitate programatica, aceasta instigare alternativ-simultana prin care viata si textul sunt provocate concurent sa ilustreze in act aceeasi experienta limita.

Dupa aparitia volumului Rod (cred ca prin 1969), Stefan Aug. Doinas se arata alertat de senzualitatea excesiva a poetului, considerand-o gratuita ad usum Delphini. intr-adevar, din Rod exhala un flux hyperionian de senzualitate, invadand realul si prinzand in haloul sau o galaxie onirica de sugestii mitice: Dar tu ai fost mai buna ca oricand / Si buzele carnoase mi le-ai supt/ Du-te, acum, caci vreau sa ma trezesc / Si bine e sa dormi pe pamant sigur!/ Cum fara groaza-mi deslipesc, cand ma trezesc, / Viermele inelar de pe-a mea buza, / Frumosul vierme inelar de pe-a mea buza! Textul acesta se preteaza unei analize freudiste, intrucat tradeaza un complex oedipian de suprafata intrevazut in manifestarea libidoului; serafismul dorintei erotice este intersectat de violenta frusta a limbajului eliberat brusc de orice constrangeri, dar, in acelasi timp, poetul se situeaza ca si Hamlet in ambiguitatea acestei conditii spre a putea beneficia de energiile expresive declansate in actul identificarii simbolice. Toata poezia lui Cezar lvanescu se va structura coerent in functie de posibilitatile discursive oferite de interogarea unui singur topos, acesta nefiind insa limitativ; mai precis, pus in starea de interogatie ca si Hamlet care se identifica astfel unui subiect poetic, autorul Rodului va hamletiza perpetuu tara a deveni redundant: metafora rodirii contine in germene obsesia mortii gestand ascunsa in orice lucru si gest.

Volume de versuri:

Rod, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Rod, Pitesti, Biblioteca Arges, 1970;
Rodi II, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1975;
RodI V, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1977;
La Baaad, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1979;
Muzeon, Bucuresti, Editura Eminescu, 1979;
Fragmente din Muzeon, editie selectiva in colectia „Hyperion, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1982;
Doina, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983;
Rod, editie selectiva in colectia „Cele mai frumoase poezii, Bucuresti, Editura Albatros, 1985;
Doina - Poeme. Fragmente, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1987;
Alte fragmente din Muzeon, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.

Turnul a aparut in volumul Rod, Bucuresti, E.P.L., 1968.
Amintirea paradisului a aparut in volumul Rod III, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1975.
Domus vitae a aparut in volumul Muzeon, Bucuresti, Editura Eminescu, 1979.
Doina (Din frunza) a fost reprodusa dupa volumul selectiv Fragmente din Muzeon, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1982.

REFERINTE:

„Intuitia cea mai adinca in privinta poeziei lui Cezar Ivanescu apartine unui poet. Pentru Stefan Aug. Doinas, Cezar Ivanescu este «primul poet tinar care distinge deopotriva, in marea simfonie a vietii, sunetele delicate si sunetele cumplite, dure, si le inregistreaza pregnant, intr-o expresie directa, de puternic fier existential, in cuvinte teribil de concrete, palpabile, ca niste globuri oculare dezghiocate, pe care te temi sa le atingi.» Poetul este, figurat vorbind, un primitiv, care primeste din afara doar senzatii, pe cit de tulburi, pe atit de coplesitoare, intr-o deplina inocenta de spirit si sentimentala.
MIRCEA IORGULESCU

„Baladele sint o imitatie a cintecelor trubaduresti, in care poetul introduce numeroase elemente de folclor autohton, savant prelucrate si intr-o limba de o simplicitate voita, apta de mari subtilitati () Ca si cintecele trubaduresti, ele au in centru doua motive, iubirea si moartea, in jurul carora poetul brodeaza la nesfirsit.
NICOLAE MANOLESCU

„De o sublimata muzicalitate, poezia lui Cezar Ivanescu tinde spre o comunicare directa, unde perceperea se supune unor impulsuri afective. Fiind inainte de toate muzica, un asemenea lirism exclude dintotdeauna sansa descriptiei, ci doar genereaza o imagine posibila. () Pentru Cezar Ivanescu rezistenta umanului se afla si in libertatea de a rosti ultimele lucruri. Nici un prag nu se afla intre individ si libertatea sa ca fiinta contemplativa, decit «frica de a se gindi pe sine» pina la capat. De aici pierderea oricarei «pudori» a discursului. Din Rod emana o senzualitate brutala. Erotismul poeziilor se impregneaza cu o voluptate difuza, poetul pendulind pe muchea dintre candoarea infantila spontana si matura rafinare a simturilor.
MARIN MINCU


Citeste si:




Poeziile poetului



Biografia lui Cezar Ivănescu pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani