Corbii
Dlui C. Pariano
O! corbi sinistri, va iubesc;
Voi, ce pe-al iernii alb lintoliu
Cadeti in stoluri ce-ngrozesc
Ca niste pete mari de doliu!
In fracurile voastre negre
De ciocli aveti ceva de gala,
Si-n croncanitul vostru rade
O ironie triumfala!
Dusmani cetatilor banale,
Prin vechi ruini v-adapostiti,
Si sub dispretul vostr u rece
O lume-ntreaga-nvaluiti.
Daca va musca foamea, -ntocmai
Ca feudalii castelani,
Va napustiti pe avutia
Muncita-a bietilor tarani.
Si negrul vostru e simbolic;
E doliul ce-ndurator
Purtati victimelor cazute
Sub ciocul vostru hrapitor.
Chiar Edgar Poe, in cinstea voastra,
A scris balada-ntunecata
Al carei laitmotiv e tristul
Si-ngrozitorul: niciodata!
O, corb sinistr u, al meu suflet
Scarbit de lupte si de jale
E-atras de doliul sarcastic
Ce-l poarta aripile tale!
Si-as vrea pentr u-a scapa de viata
Sugrumatoare a cetatii
Sa deviu regele ruinei,
Al pacii si-al singuratatii.
Autor: Cincinat Pavelescu
Poezia Corbii de Cincinat Pavelescu
|
