E-asa de trista asteptarea

Si-asa de grea e resemnarea
Si-asa e chinul de amarnic,
Cand tot astepti, astepti zadarnic
Si stii ca n-ai ce astepta
Incat de s-ar gasi cuvinte
Sa-exprimi a tale simtaminte,
Sa poti asterne pe hartie
Si suferinta,
Si durere,
Si lacrimile ce-n tacere
Le versi amar
Dar in zadar,
In asteptarea celui care
Nu vrea sa vie,
Nici sa scrie
Si nici sa stie
Ca tot astepti, astepti zadarnic ca sa vie
De s-ar gasi cuvinte, zic,
Sa poti asterne pe hartie
Aceasta mare tragedie
Ce-unor-ar pare un nimic ,
Atuncea s-ar misca si muntii,
Si stancile s-ar sfarama;
Si stelele din cer s-ar rupe,
Si-oceanele ar ingheta,
Si norii s-ar preface-n lacrimi,
Si toti vulcanii ar erupe,
Si lava lor ar arunca

Pe inimile reci ca gheata,
Pe sufletele impietrite
Si pe constiintele-ncarcate
De suferinti pricinuite,
De lacrimi,
Din nopti nedor mite.
Si s-ar misca intreaga lume!
La fel un rege ca tiganul
Si ar lasa din mana tocul
Acel ce scrie;
Si ciocanul
Acel ce bate;
Si taranul
Ar zvarli din maini topor ul,
Si mosorul,
Tesatorul,
Si-ar merge fiecare
Sa-si gaseasca acela care
Plange, plange si asteapta
Tot zadar nic ca sa vie
Acela ce nu vrea sa vie,
Acela ce nu vrea sa scrie,
Acela ce nu vrea sa stie
Ca s-ar putea ca inca astazi
Sa se desparta pe vecie.