Sic transit

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

(LEGENDA ARABA)
Principesei Maria D. Ghika
Omagiu respectuos
Pe un cal el strabatuse lumea vesnic zgomotoasa,
Cand in farmecu-nserarii o cetate intalni
Si multimea de pe strade ca o mare furtunoasa
Se ducea incoa si-ncolo, scopul vietii a-mplini.
Calator ul fara voie intreba pe oarecine
Cam de cand ar fi orasul cu palat langa palat,
Si raspunsul fu acesta: Vezi de calea ta mai bine,
Caci cetatea de cand lumea catre ceruri s-a-naltat!
Dupa secole apuse
Petrecu prin acel loc...
Ziduri, temple si palate, tot orasul disparuse,
Un cioban mergea prin iarba inotand pan la mijloc.
Se lasa peste natura o molatica odihna,
Pe cand tur ma razletita imprejur pasea in tihna.
Iar drumetul, vrand sa stie, intreba atunci mirat,
De cand iarba pe acolo inceput-a sa rasara?
Hei, ciobanul ii raspunse cu batjocura amara,
De cand soarele e soare, tur me-aici au pasunat!
Dupa secole apuse
Petrecu prin acel loc...
Campul verde in padure de stejari se prefacuse...
Erau crengile miscate de al paserilor joc,

Si sub bolta uriasa nici chiar razele de soare
Bucuria primaverii nu puteau s-o mai strecoare,
Vrand-nauntr u sa strabata, intalni un vanator,
Poti sa-mi spui de cand pe-aicea e padure neumblata?
Vanator ul ii raspunse: Intrebarea e ciudata...
Ea-nfrunzeste de cand este si pamantul roditor.
Dupa secole apuse
Petrecu prin acel loc...
Peste ur mele padurii marea larga s-asternuse
Cerul serii peste valuri revarsa sclipiri de foc,
Un pescar, tragand la tarmuri barca lui impovarata,
Modula un cantec vesel cu o voce fer mecata.
Calator ul intrebandu-l de cand marea a-necat
Si palate, si campie, si padure si livede?
I se zise: Auzi vorba, esti nebun pe cat se vede,
De cand marea este mare tot aici s-a rasfatat.
Dupa secole apuse
Petrecu prin acel loc...
Marea larga o pustie arzatoare se facuse,
Nici un arbor sa-ndulceasca dogorelile de foc,
Peste tot desertul galben nesfarsind decat in zare,
Ici nisip, nisip acolo si nisip in de partare...
Calator ul fara preget, intalnind un beduin,
Vru sa af le de cand marea fu-nghitita de pustie?
Mandr u-acesta ii raspunse: E aici de-o vesnicie
Sub acelasi soare vesnic si acelasi cer senin!
Dupa secole apuse
Petrecu prin acel loc...
Insa iata ca pustia, chiar pustia dispar use.
O cetate rasarise din al veacurilor joc,

Temple, falnice palate, se-naltau orgolioase,
Lumea se izbea de ele valuri, valuri furtunoase.
El mirat striga multimii: Unde oare-au disparut
Campul, marea si desertul? Ii raspunsera indata:
De cand lumea e cetatea pe-acest loc intemeiata!
Rase atuncea calator ul si de cale si-a vazut!...