Vesnicei iubite
Dlui Alex. Bellu
De cate ori ma-nalt cu gandul
Pe scara timpului apus,
De cate ori m-afund in noaptea
Fiintei mele nentelese,
Si-n toate epocile moarte
Ori cand visarea mi s-a dus,
Din umbra lor, ca o minune
Tot chipul tau nainte-mi iese!
Caci am trait sub alte forme
Si numai azi renasc la viata.
In glasul meu care te-ncanta
Vibreaza numai un ecou.
Am sar utat cu alte buze
Aceleasi maini si-aceeasi fata,
In vremi de fala, cand in ochii-mi
Sclipea un suflet de erou!
Era o toamna-ntarziata,
Tu stai cu amforele goale
Langa fantana unde seara
Veneau mioarele sa bea.
O lacrima picand din ochii-ti
Brazda in apa rotocoale,
Si-n clipa sar utarii tale
Pe cer s-a mai aprins o stea!
D-atunci si ani, si veacuri multe
Ca niste clipe se topira...
Pe unde-a fost fantana veche
Poate padure e de brazi,
Si marea s-a schimbat in munte,
Si muntii-n praf se risipira,
Dar sarutarea ta pagana
Imi arde buzele si azi!
Autor: Cincinat Pavelescu
Poezia Vesnicei iubite de Cincinat Pavelescu
|
