| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Leo
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Clipuri despre mine
|
|||
|
Imi suna clopotul, parca din nou, de-o noapte de inviere La fel de stranie, ravnita ca pe-o sursa din intunecat, lumina Ce nu mai vine de mult timp și nicidecum nu-i semn c-o sa revina, Sa scalde suferințe, neimpliniri, dezastru, uitata mangaiere. Resimt din puritatea insamanțata-n gand, cu post de trup Patruns in suflet de-o credința; ca-i retur, balanța-n neștiuta viața Dar dusa e speranța, zi de zi intoarsa-n pierdere, cu ascunsa fața, Ca moartea nevazuta, presimțita, stand inert doar timpul sa-l astup. E inalțare in piept, ce ingana aproape afon coralele pascale, Zvacnind ca fluturele retrezit din stern, un zbor de pene ingerești, Ce falfaie pe-obrazele in bataia calda-n roșu a lumanarii, acum cerești Purtata-n grija pan' la casa, m-așteptand, s-o binecuvantez de jale. Ma infrupt licori cu bunatați dorite de pe masa intinsa, alba spuma, Pictata tot pastel cu daruinde pofte fumegande-n izuri gurmandize; Ochi in ochi, cu partea-mi draga, sparg coaja sangelui sub licariri de brize In languros relaș. uitand de tot, de maine, ieri pierdut, de amertuma. M-adorm alaturi de corp fin, șoptindu-mi-se sunete din muzica adulata, Ce-o revisez Și abrupt, se aude neintrerupt un scancet, mieunat strident, Ca ruga disperata se-ncurcand cu somn intr-un cerșit nestapanit, ardent; Un inceput de ființa; un cartilaj pelat, alb, mic, se naște in noaptea instelata. Ce semn divin e oare, ca din mojarul timpului o noapte sa se aleaga Atat de unica Și nu doar una, inca o ființa, tot alb cast, sa nasca pura, Din Neri, pisicuța; un petec negru-ntins, gasita de pe strada in batatura, Demult Aproape moarta o zi, resuscitata iar, ajunsa mama draga Fara de frica lumii, crescuți in dor și sentimente, Leo, Petty, frați -Doi jucauși cu lupul mare al curții și-alții, alți cațeluși tot parasiți- Nu știu de frica raului, cu albastrul cerului in ochi, de-o noapte haraziți, Vieții Pan' ce-azi, simbol de-o savana-n patru luni, e gasit mort, e printre ingropați!. Leo, promisiune a vieții, un cotoiaș sublim, alb pur, cu ochi de-azur, victima etnicilor lai șatra de declasați! 29.09.2012 |
|||
Pune poezia Leo pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |