| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Paradoxul creației
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Clipuri despre mine
|
|||
|
Pașeam agale- in iulie de foc- Cu soarele in explozie de atom. Și ma gandeam; ce mic sunt, deși-s om Mai mic, decat un caine, harjonind de joc. Cu creierul- fierbinte de amintiri- Gaseam ca sunt total in handicap. Uitat pe aici, de lume de nu incap; N-am loc, nici cum cel caine, printre firi. Caci limba nu servește la nimic, Chiar de vorbești, caci nimeni nu asculta. Nici nu mai știu, ori lumea-i foarte multa ? Ori spațiul, ce mi-l cer, devine mic ? Nici nu mai pot sa-mi stapanesc, in piept, Dorințele nebune- caștigate Ce-am invațat, mulți ani, cand faceam carte Și mulți apoi, gandindu-ma deștept Și poate sunt, c-am trecut milioane De intamplari- ce tot planificam. Și niciodata, țel, nu reușeam, Ci un produs a sute de persoane. Nu știu de fel cum, leul din savana, E programat, mai bine de cat mine !? Sa fie rege, de cand timpul ține Și timp, nu irosește de pomana ! Nu sunt nici cum furnica fara creier, Ce poate face totul, fara minte. Ce știința imi povestește ? Se dezminte ! Nici ca sa cant, nu știu, precum un greier. N-am nici talent, sau poate, n-am curajul Cuvantul ac sa-l fac- cand ma susțin Cum scorpionul varsa prin venin Dorința de-a invinge- nu sclavajul. Abil, ca șarpele sa pot sa ma strecor, Prin apa sa inot- ca prin nisip Nu-s efilat, iar membre- de-am primit; Taraș ma mișc, nici pom nu urc ușor. Și chiar cu sticle de dublez vederea, Și aripi de metal ma poarta in zbor Nu pot plana, in picaj, precum cocor, Și nici distinge, chinul, sau placerea. Și chiar muncind, nebun, pana a piere, Ca sa adun rezerve, sa fiu bine Eu, mulți de-aș fi, mai mulți decat albine; Tot nu aș umple univers de miere. Iar daca aș fi Chanel, Armani toți, Cu averi imense și laboratoare; N-am cum s-ating esențele de floare, De la magnolii, ori tulipa de doi coți. Chiar galaxie, de buchet, de-aș da in dar, Eu dragoste nu pot, sa raspandesc; Așa cum Panda- simbol chinezesc- Inimi inmoaie in spectrul planetar. Atunci, ce sunt, de ce susțin ca-s primul ? Caci nu pot depași, nici un- nici unde ?! Dar mintea, calda, din strafund raspunde; Doar suflet ce-ai primit in dar el e divinul. 17.05.2010 |
|||
Pune poezia Paradoxul creației pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |