FOST-AI TU FRUMOASA, TU, PATRIA MEA!
Ca frumoasa, dulce si placuta roza, Ce voios surade rumenelor zori, Ca fluture
d-aur ce, venind din flori C-un torent de raze, dulce se repoza Pe ghirlanda verde
printre sarbatori:
Ca vergina juna care, la festine, in antice timpuri candida parea, Semanand
pe cale florile divine Viselor poetici-gratioase, line; Fost-ai tu frumoasa, tu,
patria mea!
Ca torente turburi ce prin nopti fatale Raura gemande, spuma furios
Si prin stanci salbatici se doboara jos, Fiii tai din munte coborau spre
vale, Cu palose mandre, cu suflet voios.
Ale tele fiice ca vise ce luce Si prin nopti de chinuri amagesc usor, Neputand
la lupta calul a conduce, Revarsau prin inimi inima lor dulce Plina de virtute
si de sfant amor!
Astazi tot slabeste, se preface, piere! Cel ce cunoscuse stralucirea ta, Astazi
sa te vaza, trista decadere, Inima-i ar geme rupta de durere, Ochii sai in
lacrimi i s-ar ineca!
Ati vazut voi roza care se-mladie. Conservand ferice frumusetea sa; Dar
pe care viata nu mai revifie, Nu-i mai da coloare, fragezime vie, Farmecele
sale cu care-ncanta!
Astfel straluceste rara-i frumusete Ce pe toti incanta, farmec inzeit!
Dar pierit-a viata care da junete, Inima, vointa, dalba tinerete, Tot e vestezit!
Nu chemati acele suflete sublime
Ce pastea cu fala, vechiul, dalb pamant!
Nu pot a raspunde decat prin suspine;
Inima-mi se rupe cugetand in mine
Si plangand dulci zile care nu mai sant!
Autor: Dimitrie Bolintineanu
Poezia FOST-AI TU FRUMOASA, TU, PATRIA MEA! de Dimitrie Bolintineanu
|
