Maria putoianca

Vezi toate poeziile poetului




Maria cade roaba. E dusa la Divan. Acolo se prezinta superbului sultan. E juna si frumoasa sub ostasesti vestminte! Frumoasele-amazoane, ea mandru ne aminte. E-nalta si subtire, ca bradul copilas; Pe albu-i san, par negru se varsa dragalas. Cum plana intristarea pe cugete senine! Iar gura-i e o roza cu sange si cu vine. — 'De ce-ai luat vestminte si arme de barbat Ca sa te lupti cu turcii? sultanul a-ntrebat.
Urmat-ai tu in lupta vreun ostas ce-ti place ? ' Si a Mariei fata mai rumena se face.
— 'Nu am urmat pe nimeni, si, daca arme port, Voi sa-mi razbun prin sange parintele meu mort.'
— 'Multi turci ucis-ai oare? Eu pot a-ti da iertare De n-ai ucis nici unul!' La asta intrebare, Maria ii raspunde: — iti jur pe Dumnezeu, Ucis-am numai noua, si mult imi pare rau!
imi trebuia o mie ca sa razbun un tata A carui scurta viata fu de virtuti bogata.' Sultanul cu mirare pe fata auzi:
— 'Fii libera, traieste! Esti demna a trai!'

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Maria putoianca pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani