MARIA PUTOIANCA

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Maria cade roaba. E dusa la Divan. Acolo se prezinta superbului sultan. E juna si frumoasa sub ostasesti vestminte! Frumoasele-amazoane, ea mandru ne aminte. E-nalta si subtire, ca bradul copilas; Pe albu-i san, par negru se varsa dragalas. Cum plana intristarea pe cugete senine! Iar gura-i e o roza cu sange si cu vine. — "De ce-ai luat vestminte si arme de barbat Ca sa te lupti cu turcii? sultanul a-ntrebat.
Urmat-ai tu in lupta vreun ostas ce-ti place ? " Si a Mariei fata mai rumena se face.
— "Nu am urmat pe nimeni, si, daca arme port, Voi sa-mi razbun prin sange parintele meu mort."
— "Multi turci ucis-ai oare? Eu pot a-ti da iertare De n-ai ucis nici unul!" La asta intrebare, Maria ii raspunde: — iti jur pe Dumnezeu, Ucis-am numai noua, si mult imi pare rau!
imi trebuia o mie ca sa razbun un tata A carui scurta viata fu de virtuti bogata." Sultanul cu mirare pe fata auzi:
— "Fii libera, traieste! Esti demna a trai!"


Autor: Dimitrie Bolintineanu
Poezia MARIA PUTOIANCA de Dimitrie Bolintineanu