Proscrisul

Vezi toate poeziile poetului




O, vai incantatoare, dumbrava inverzita, Ce-ati desfatat adesea copilaria mea, Cascade murmuroase, si tu, a mea iubita, O, dulcea mea frumoasa, nu te voi mai vedea!
Proscris, in a mea tara eu nu ma voi re-ntoarce: Si ochii mei in lacrimi va-nchide un strain; Dar catre voi adesea gandirea voi intoarce Soptind al vostru nume in ultimu-mi suspin.
O frunza dezlipita de ramura sa verde ingalbeneste-ndata, nu poate exista: Asemenea proscrisul ce patria isi pierde, Pe aripile mortii inclina fruntea sa.
Si-aicea stanca neagra ascunde fruntea-n ceata, Si-aici doi ochi albastri in lacrimi stralucesc, Si-aicea valea are cascade si verdeata; Dar tara e straina, nu pot sa le privesc.
Ah! tanara ghirlanda ce fruntea mea incinge Usuce-se acuma, eu nu simt nici un dor, Caci inima-mi zdrobita nimic n-o mai atinge; Departe d-a mea tara, eu voi acum sa mor!
Caci am vazut pe frate dand dulce sarutare, Pe frate cu caldura la sanul sau strangand; Eu nu aveam un frate sa-i spun a mea-ntristare, Eu nu aveam pe nimeni si am trecut plangand.
Asa o pasarica pe calea sa pierduta
Tot zboara inainte neincetat cantand,
Caci pentru dansa nu e dumbrava cunoscuta,
Nici floare ce-i e draga sa-si puie capul bland.
Proscris, in a mea tara eu nu ma voi re-ntoarce, Si ochii mei in lacrimi va-nchide un strain; Dar catre ea adesea gandirea voi intoarce Soptind al sau scump nume in ultimu-mi suspin.
ELEGIE
De lacrimi infocate, vai! genele-mi sunt pline Si mana-mi acum rece pe harpa a-nghetat; Straina mi-este lumea d-acuma pentru mine, Caci ce-am iubit in viata ca visul a-ncetat.
Aveam un frate tanar a caruia junie
Ca rausor de lapte luase cursul lin,
Ce in a sa ferice, placere, bucurie,
Zicea cu vorba dulce: 'Eu nu voi sa suspin!'
Aveam si-un tata inca, amic cum si parinte, A carui gene albe in plans au fost albit. Dar vai! ei dorm acuma in tristele morminte, Copilul langa tata, precum au vietuit.
Iubeam o copilita, o tanara suflare, O floare matinala ce creste surazand, Ce fara sa adune in viata-o sarutare in dimineata vietii a incetat cantand.
Tot ce-am iubit in lume a incetat din viata, Si iarba primaverii sub pasii-mi s-a uscat; Al vietii mele soare s-a stins colo in ceata Si anii mei de tineri in dor s-au intristat.
Eu am trecut ca floarea aici in asta lume, Dar inima-mi zdrobita atat a patimit! Ah! d-as fi fost o floare purtand un dulce nume, As fi trecut prin viata si n-as fi suferit.

Comentarii

Nume (obligatoriu):



Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Proscrisul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani