ZINA-DOAMNA
Zina-doamna se coboara Pe-ale serii dese scari, Scuturand din aripioara
Ale lunii sarutari.
Printre valuri fugatoare De lumina ce treceau Si sub albele-i picioare Crini de
aur se spargeau.
Pe cositele-i razande Mii de raze s-aninau Si in aurele blande
Gratios se leganau.
Mii de pasari poleite Canta-n arbori infloriti, Unii-n roade aurite,
Altii inca-abia-nverziti. Iar pe unde ea se duce, Unde pasii-i ratacesc,
Pasarile cant mai dulce, Florile imbobocesc.
Alba, juna zinulita Sade sub un plop de-argint Si asculta in cosita Vantul
noptii murmuind. Dar mai colo-n departare Auziti un dulce cant, Rasunand
cu desfatare Printre pomi si printre vant?
— "Stele dulci si dragulite! Unde este zina mea, Ce va poarta in
cosite Si va are tot cu ea? Spuneti mie, viorele Care-n ochii-i straluciti! Spuneti,
margaritarele Ce sub buze-i infloriti!
Cosicioara-i straluceste Ca-arcul ploaiei printre nor Si pe fata-i parguieste
Floricica de bujor. Este mandra si usoara Ca un flutur aeros Scuturand
din aripioara Roua plaiului voios.
Spuneti mie, florioare! Ati vazut un pastorel Ce-are-n plete flori din soare Si
la brau un fluierel ? El e viata vietii mele. Pentru dansul am venit
Printre flori si printre stele Din eternul inflorit."
La lumina calatoare, Iata, trece-un pastorel Ce-are-n plete flori din soare Si
la brau un fluierel.
— "Vino, dulcea mea iubita! Si pe anii-mi razatori,
Din cosita-ti inflorita Scutura-ale vietii flori." Zina-doamna se uimeste;
Turna chipu-i rumenei; Alba-i mana rataceste Printre paru-i aurel.
— "Du-te! Du-te de la mine! Du-te! Eu nu te iubesc!"
Si se-neaca in suspine. Lacrimile-i rauresc. Si c-o vorba infocata:
— "Vino! vino! zise ea, Si din viata mea te-mbata, Tu esti fericirea
mea!"
Zice si cu rasfatare ii da scumpele-i comori, Sanul ei de desfatare
Si gurita ei de flori.
Printre umbrele tacute Mii de raze se strecor, Zbor ca visele placute intr-un
negru viitor. Stelele scanteietoare Leganate stralucesc Si-n cereasca lor
vulvoare Se topesc si infloresc. Iar in vanturi prof umate,
Flutureii auriti Peste florile rouate Se balanta adormiti. Printre flori si printre
roua Zinele voioase zbor Si din genele lor ploua Un torent scanteietor.
Autor: Dimitrie Bolintineanu
Poezia ZINA-DOAMNA de Dimitrie Bolintineanu
|
