ZIORINA

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Armia de tara de trei zile bate, Arde si farama strainii-n cetate.
Prin pulberea deasa vine-un cal usor. Astfel trece-un vultur invelit in nor. Catre domn se-ndreapta... Cavalerul sare. E Ziorina, fiica-i, dulce la catare.
Ea ridica coifu-i; paru-i gratios, Ca lung fluviu d-aur se revarsa-n jos, Pe sub gene-i scantei doua lacrimele Cum sub nori lumina doua dalbe stele, Si rauritoare, p-al ei chip senin, Cad din roza-n roza si din crin in crin. Bunul domn o mustra pentru ce sa vie Sa-si expuie viata... Sa se-nturne-o-nvie. Rara-i frumusete reunea, rapiti, imprejuru-i bravii cei mai straluciti. Ea pricepe lesne cat era dorita. Despre-a lor simtire gratios profita. Smulge de la sanu-i o plapanda floare Umeda d-a sale line lacrimioare Si cu niste termeni dulci si rapitori

Ea vorbeste-ntr-astfel catre-adoratori:
— "Cine va purcede dup-aceasta floare, Uda de suspine si de lacrimioare,
ii voi da, pe viata si pe Dumnezeu, Mana si junetea sufletului meu!" Zice, — arunca floarea dincolo-n cetate Dincolo de santuri unde tunul bate. Zece bravi s-arunca dupa floarea sa Si-nca-o mie d-altii primilor urma.
Astfel ei intrara prin cetatea tare, Astfel se-ncepuse falnica-i luare.
Dupa multe zile, domnul generos Sade cu Ziorina sub un cort luxos. El intreaba bravii care din ei doare Au cules pe santuri o frumoasa floare, Ca sa vie-ndata, fiica lui sa-i dea. Nimeni nu raspunde; nimeni nu venea. Un batran acolo la vederi apare. Merge spre domnita, zice cu-ntristare:
— "Iata-aceasta floare — ce viteaz frumos Dete pentru tine si-a murit voios!" Dup-aceste vorbe, fata, ganditoare, Cu-ale sale lacrimi scalda-aceasta floare.