PE MARE
O, Lalage, parul resfira
Pe umerii-ti ca de zapada,
Si lasa pe coarde de lira
Suflarea ta calda sa cada.
Priveste pe luciul marii
Cum pasari s-avanta pe spume,
Molatecul ritm al cantarii
Ducandu-l pe aripi in lume.
Hyperion trece alene
Si-n ape ar vrea sa coboare...
Intai te saruta pe gene,
Te-mbie cu el la racoare.
O, Lalage, scumpa mea Lala,
Ascunde-te, el o s-apuna.
Nu-l plange, ca-i crud si te-nsala:
Intoarce-ti privirea spre luna.
II
Din funduri de singuratate
Rasare duioasa fecioara,
Si genele-i nesarutate
Spre lumea de jos le coboara
Cu raza privirilor sale,
Ea, trista, iti mangaie parul
Si-n nota simtirilor tale
Tresare atunci adevarul:
Tu canti, si din glasul tau pica
Aduceri aminte de doruri,
Ramase in lumea antica
Din glasul fecioarei din coruri;
Tu canti, si cu blanda-ti solie
Imi pare ca vii dintr-o sfera
Ce-n limpedea ei armonie
A prins fericirea-himera.
III
Pe tarmuri se-ntinde racoarea
In pacea deplina a firii:
S-aud cum isi scutura floarea
In brazdele lor trandafirii.
Venind catre tarm, ni se pare
C-am fost prin trecutele vremuri.
Usor tu te misti pe carare
Si-n aerul limpede tremuri.
Cu clipatul apei ce moare
Oceanul saruta nisipul
Si urmelor tale usoare
Gelos le acopere chipul.
Arunca-ti pe umere haina
Si stransa de mine paseste:
Amorul e pururea taina
Ce totul si toate-ncalzeste.
Autor: Duiliu Zamfirescu
Poezia PE MARE de Duiliu Zamfirescu
|
