Christos a inviat
Mi-e dor, mi-e tare dor de-o primavara...
O salcie, o gura de cismea,
un ied si o iedita, si o seara
cu blond luceafar si cu pui de stea.
De peste ani, din toamna brumarie,
as reveni, cocor intarziat,
in sat, acasa, in copilarie,
de unde altadata am plecat.
Ah, verdele de iarba, ca ma doare!
Si murmura cismeaua argintiu,
si muguri de cornite iedul are,
si nu e nici devreme, nici tarziu...
Floriile-au trecut. Adie-a paste.
Inaltatoare clopotele bat.
Si, tanara, eternitatea naste
cu denii, cu Christos a inviat.
Ramane... Mai ramane sarbatoare
copilaria insula-n ocean...
Si valuri, valuri, valuri calatoare
lovesc in ea, in insula, dusman.
Mi-e dor. Dar nu (o, nu) de-o floarea-albastra
care demult-demult s-a scuturat.
Mi-e dor, mi-e tare dor de casa noastra,
cea de pe mal de Nistru, de la Vad.
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Christos a inviat de Dumitru Matcovschi
|
