Neagra furtuna
Ah, bantuie
si bantuie,
si bantuie...
Neagra furtuna bantuie, bezmetica.
Mantuitorule, indura-te, ne mantuie;
neom, ragace omul, zdreanta, petica.
Nu poarta nume, nu mai poarta nume
Si nu mai are nici un Dumnezeu,
Si Soarele nu mai rasare, ci apune,
Si intunericul ca Piatra Morii e de greu.
Ca Piatra Morii! Negre pajuri zboara
pe-aici, pe-aproape, chiar in preajma mea.
Si latra cainii a pustiu la margioara,
si plange sange Basarabia...
Eu sant, mai sant, dar parca nu mai sant.
As vrea sa cant, dar nu mai pot sa cant!
Si intra greu sicriile-n pamant,
pana la praznic, pana la comand,
pana la alta piatra de mormant...
Acest pamant! Acest preasfant pamant!
Si noi, si voi, niste moroi, niste pacate!
Si Buga, clopotul cel mare, nu mai bate,
si bantuie, si bantuie, si bantuie,
neagra furtuna bantuie, bezmetica...
Mantuitorule, indura-te, ne mantuie:
neom, soparla omul, carpa, petica!
Autor: Dumitru Matcovschi Poezia Neagra furtuna de Dumitru Matcovschi
|