Of
Eram tanara odata
si nu mai sant.
Ca o floare, ca o mlada
eu nu mai sant.
Erai bradisor, badita,
si nu mai esti.
Bradisor din poienita
tu nu mai esti.
Am cantat cu lumea toata
si am horit.
De vioara am fost beata
si-am caruntit.
Si ma uit acum la mine
si ma-nfior,
si de mine mi-e rusine,
ca-ncep sa mor.
am cantat o viata-ntreaga
cu i-ni-ma.
Si-am ramas o sarantoaca,
o ni-me-nea.
Am ramas cu iarna-n plete,
cu cea mai grea.
Fetele, de-ar fi destepte,
n-ar mai canta.
Eram tanara odata...
Dar cand eram!
Am ramas de toti uitata
si de haram.
Ma pandeste nenorocul,
proclet, viclean.
In vatra nu mai arde focul
si n-am un ban.
Anii trec, frunze pe vant,
of, of, mai omule...
Si eu intru in pamant,
of, of, mai omule.
Am intrat pana la glas,
of, of, mai omule...
Dar de cantec nu ma las,
of, of, mai omule!
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Of de Dumitru Matcovschi
|
