Parintii
Sunt mai batran decat tine, mama
( L . B l aga)
1
De ce nu stim sa ne iubim parintii?
De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte...
De ce nu stim, copii, sa-i pretuim?
Ei seamana cu pomii din campie
ce cresc in timp neobosit si demn,
sa adumbreasca pui de ciocarlie
si gura de izvor cu apa vie
la radacina unei cruci de lemn.
...Si astazi mama vine ca o mama
la fiul ei cel mult risipitor
si ii aduce strugure de poama,
paine si nuci legata in naframa
din sarbatoarea grea a anilor.
..Si astazi tata vine ca un tata
din camp, de la cosit, de la arat,
copila cea plecata sa si-o vada...
Si o gaseste iar inlacrimata,
nebun indragostita de-un soldat...
Batrana toamna, iarna mai batrana,
cu spulber, cu padure in framant...
Si intra-ncet parintii in tarana,
pana la brau si mai departe pana
la suflet, la oftat si la cuvant.
Dea Domnul pace si dea Domnul ploaie,
auru-n spic sa fie cu noroc
si ramul, doldora de rod, sa se indoaie,
si niciodata sa traiti razboaie
cu toata lumea asta la un loc!
Dea Domnul casa sa va fie casa,
nicicand straina, tanara in veac:
cu frate asezat in cap de masa,
cu prunc langa povestea cea frumoasa
despre-un cioban in tundra, cu toiag.
Dea Domnul sa-aveti parte de-o iubire
mereu senina cum e lacrima,
spre ratacire si spre regasire
in vorba nerostita, in privire,
in fir de iarba si in fir de stea.
Intoarcere din lut in soarta nu e!
Am fost copii, dar n-am ramas copii...
Si ei, parintii, catre ceruri suie,
si cerurile portile-si descuie,
si clopotele bat din vesnicii...
O iarba verde si o coasa noua,
un strop de apa si un nesfarsit...
La miez de noapre luna pietre ploua...
Cad picaturi de sange, nu de roua...
Si rasaritul curge-n asfintit...
De ce nu stim sa ne iubim parintii?
De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte...
De ce nu stim cinstit sa-i pretuim?
2
Batrani parintii, patimiti, impovarati
de ani; si de copii demult uitati.
Batrani parintii... Si coboara in pamant,
si parca-au fost candva, si nu mai sant...
Batrani parinti. Ca doi mosi, ca doi stramosi.
Frumosi ca sfintii si ca sfintii inimosi.
Batrani parintii. Ca parintii, ca ai mei.
Si-atat de singuri, si atat de putintei!
Batrani parintii. Si ca fulgii de usori.
Si fulgii cad incet-incet, luminatori:
din ceruri cad, din nesfarsire, din namiezi...
Si eu raman, si eu astept alte zapezi.
Se duc parintii, duc-se-duc... Nu la arat.
Nu la cosit. Si nu la treierat!
Incet se duc, batrani se duc de langa noi:
se duc de tot, se duc la ultimul razboi.
Dincolo de este, dincolo de-a fost
canta cucuvaiul ragusit, anost.
Dincolo de cantec si de paradis
ingerul meu doarme cu un ochi deschis.
Dincolo de toate grijile lumesti
nu mai spune nimeni pruncilor povesti.
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Parintii de Dumitru Matcovschi
|
