Proscrisi
Toate sunt cum sunt de mult. Pe dos.
Cel de Sus le vede si le stie.
Vijelia frange pomul ramuros.
Maracinii se-mpuiesc la vijelie.
Toate sunt cum sunt de mult. Pe dos.
Sunt. Mai sunt. Si inca mult vor fi.
Buruiana, sa o tai din radacina,
tot va creste buruiana intr-o zi,
chiar in vatra cea de flori va creste,
in gradina.
Stramba asta lume. Stramb si tu, si eu.
Pe de-a-ndoaselea, proscrisi, ne trecem veacul:
credem, ne juram, in Bunul Dumnezeu,
dar nu vrem (de ce nu vrem?) nu vrem
nici cu el sa ne stricam, cu dracul.
Stramba asta lume. Stramb si tu, si eu.
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Proscrisi de Dumitru Matcovschi
|
