Stante
Omul cel viteaz rosteste
al tau nume, scumpa tara,
vitejeste
si traieste
intru slava ta primara.
Omul cel cu frica-n oase
al tau nume va sa-l strige,
intru slava lui fricoasa,
ca si cum de el s-ar frige.
* * *
Nu-i primavara primavara cand
nu creste fir de iarba din pamant.
Si codrul Codru nu-i, dar nu-i defel,
cand pasarea nu-si face cuib in el.
Nici omul om de omenie nu-i
cand ocolit e de semenul lui.
Cu usa zavorata zi de zi
casa casa niciodata nu va fi.
* * *
Cine te-a invatat, omule,
sa invingi si sa mori
intre pasari calatoare
si intre flori?
* * *
De cand lumea si pamanatul,
de cand omul pe pamant
tot Adam ramane sfantul
cel mai mare, cel mai sfant.
Si din toate, dintre toate
cate sunt femeile,
una e fara pacate
Eva si nu zeile.
Carte noua de citire
viata, tanara mereu.
Nu exista fericire
dincolo de Tu si Eu.
Clipa de eternitate
e aceasta clipa, nu?
Nu exista libertate
dincolo de Eu si Tu.
* * *
Sa-ngenunchezi?
In fata cui?
Dar e frumos a-ngenunchea?
In fata negrei forte nu!
In fata spiritului da!
* * *
Pomul care nu rodeste
umbra e abia-abia.
Omul care nu iubeste
nu e nici chiar umbra sa.
* * *
Nu-mi mai face bine, frate:
binele, prea mult, ma doare.
Cain, in genunchi si-n coaste,
nu tot Cain este oare?
* * *
Cade si Stejarul uneori, taiat.
Dar cu el odata si tufarii cad:
zdrobitor stejarul, autoritar,
chiar si daca moare, moare tot stejar.
* * *
Nu-nteleg, Parinte Sfinte,
lumineaza-ma: de ce
omul mai intai te vinde,
iar pe urma roaga-se?
* * *
Rau paganul, ca-i pagan!
Dar mai rau crestinul care
umbla, sfant, cu crucea-n san
si cu dracu de-a spinare.
* * *
Dracul alb si dracul negru...
Eu ma-ntreb la batranete:
totusi, care-i mai integru?
Care-i mai cu multe fete?
* * *
Piticul, cocotat in varf de scara,
are, se pare, minte analista:
In lume tuna, nici un sef de tara
fara pizmasi, fara vrajmasi azi
nu exista.
* * *
Casap era. Avea macelarie.
Om venerat de om, omnipotent.
Si intr-o zi a disparut din casapie.
Si a ajuns casap in parlament!
* * *
Corbul, cat este de corb,
dar si el are un morb:
se tot tine dupa hoit.
Ci se tine, nu ca-i orb.
Se tine pentru ca-i corb!
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Stante de Dumitru Matcovschi
|
