Treizeci de-arginti
Si inima ne-au ramas tot de moldovan
( A . Russo)
Aceatsa sfanta stramoseasca vatra,
acest amar de-a pururea destin,
aceasta veche troita de piatra
pe care-o spurca fiece strain...
Nebuna, infloreste matraguna.
O suverana patima si ea...
La margioara, azi si totdeauna,
cu dorul Dorul ne vom alina.
Cu dorul si cu vremea care trece,
cu cea mai dulce apa de izvor.
Nemuritor Luceafarul si rece...
Este al nostru si al tuturor!
Treizeci de-arginti, numai treizeci. Batuta
ca maine si la Putna vom juca...
Christos a fost! Dar a mai fost si Iuda!
Au parca Iuda nu apostolea?
A fost si Ieremie Golia!
Nu plange sange, sora basaraba.
Invata-te, murind, a nemuri.
Tare de inger te stiam. De ce esti slaba?
Noi si instrainati romani vom fi!
Vom fi! Si vom purta catre izbanda
faclia romanismului, barbati.
Chiar condamnati la Vesnica Osanda,
nu avem voie sa-i hulim pe frati!
La frate fratele ca la un frate tine.
Copii ai dorului, noi credem in alean.
Dar inima tot mi se crapa de rusine,
inima cea de moldovean basarabean!
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Treizeci de-arginti de Dumitru Matcovschi
|
