Vartej
Am fost. Si el a fost. Si tu ai fost.
Si eu, si tu, si el aveam un rost.
Candva, demult, cand omul omenea,
tinea in vatra rug, un dor era.
Am fost. Dar anii trec, neani, se duc.
Uscat, de cari mancat batranul nuc.
Un veac de om, un veac de om sarac,
un prag de casa, un toiag in prag...
Toiagul ros. Si pragul ros de-acum.
Pustiu in casa. Un vartej pe drum.
Vartejul ca vartejul: e si nu-i.
Alerg, nebun alerg din urma lui.
Alerg. Poate-l ajung, poate-l intrec.
Alerg. Si mult ma bucur ca alerg.
Alerg. Si cad. Si iara cad. In bot.
Ma vede, nu ma vede Vedetot?
O viata, o neviata, un calvar.
O cos cu ata, o descos, o-nsalil iar.
O soarte. Si o moarte. Halca tai.
Va darui. Dar din dar se face rai.
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Vartej de Dumitru Matcovschi
|
