Viceversa
Plec si nu plec, tot nu plec.
Codobelc, pe carare trec,
pe aceeasi carare care
nu inainte, la placinte, duce,
dar inapoi, la razboi
(cu alter ego, nu cu voi),
la raspantie de soarte:
v
i
t
a
moarte
Candela arde pana in zori.
Si canta harpe pentru un sarpe
cu puisori.
Plec...
Dar nu stiu unde plec.
Eu pe mine ma petrec,
fratie cu mine leg,
fug de mine, un strain,
plec si vin, si ma inchin
mie pana la pamant.
Parca sunt,
dar nu mai sunt,
sunt abia un fir de gand
un cuvant in plus, cel sters
si din limba, si din vers.
Invers mersul meu, invers.
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Viceversa de Dumitru Matcovschi
|
