Ziditorul
In clipa unei vieti de-a pururi sfinte,
in clipa unui veac de-a pururi sfant,
el si-a turnat oftatul in cuvinte,
el si-a zidit credinta in cuvant.
Si tot in clipa unei vieti, batute
de crancena urgie, nemilos,
pagane-spane inimi pe-ntrecute
in piept cutitul i-au infipt pana la os.
Si tot in clipa unei vieti amare,
in clipa deznadejdii in sfarsit,
stoluri de negre pasari rapitoare
cu negrul cel mai negru i-au cobit.
Si tot in clipa unei vieti, murite
incet-incet-incet-incetisor,
el si-a trait destinul, pasamite,
setos de cantec si bolnav de dor.
Strabuna clipa dorului, strabuna!
Suntem, daca suntem, numai cu ea.
Poetul, Eminescu, sa ne spuna
ce Patrie avea Maria sa!
Ci daca astazi, daca Romania
nu este una cu-al meu plai basarabean,
sa-l intrebam: el cine vrea sa fie,
rege roman sau presedinte moldovean?
El, cel care scria eminesceste
cu patimile lui neomenesti,
el, cel care plangea moldovneste,
el, fondatorul limbii romanesti!
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Ziditorul de Dumitru Matcovschi
|
