Vinturile noptii

Vezi toate poeziile poetului



Vinturile noptii scutura afara
Arborii tacerii.
O, incete plinsul !
Sufletele doarma !
Nu mai vine zarea, tot mai noapte-i noaptea, Ma cufund in lacrami,
Unde-i mina alba care sa ma scape ?
E miros de moarte, nimeni nu raspunde,
Nu e om pe lume
A pornit furtuna pe-nverzite ape.
Sufletu-mi de spaima in bucati se sfarma,
Unde-i
Ceriul, unde ?
A-nceput blestemul groapa sa mi-o sape.
De ce nu-mi raspunde ?.
Vinturile noptii scutura afara Fara incetare.
Unde-i alba mina, sa ma scape, sa ma scape ?
Nu este scapare.
Soare nu rasare.
Bezna-i tot mai mare.

Si in zorii zilei, ma trezesc cu groaza :
Am murit azi noapte
M-arn trezit in soare, ratacit din umbra.

Am ramas pe buze-ti, alba mea femeie,
Am ramas in soapte.
Sa ma porti la sinu-ti ca pe-o sfinta cheie.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Vinturile noptii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani