 |
|
 |
| Lista completa a autorilor |
| Adaugare poezii | |
|
|
Nunta Zamfirei
| Autentificare | ||||||||||||||
| ||||||||||||||
E lung pamantul, ba e lat,
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i,
Si-avea o fata, -; fata lui -;
Icoana-ntr-un altar s-o pui
La inchinat.
Si dac-a fost petita des,
E lucru tare cu-nteles,
Dar dintr-al printilor sirag,
Cati au trecut al casei prag,
De buna seama cel mai drag
A fost ales.
El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de Rasarit,
Un print frumos si tinerel,
Si fata s-a-ndragit de el.
Ca doara tocmai Viorel
I-a fost menit.
Si s-a pornit apoi cuvant!
Si patru margini de pamant
Ce strimte-au fost in largul lor,
Cand a pornit s-alege-n zbor
Acest cuvant mai calator
Decat un vant!
Ca ieri cuvantul din vecini
S-a dus ca astazi prin straini,
Lasand pe toti, din cat afund
O mie de craimi ascund
Toti craii multului rotund
De veste plini.
Si-atunci din tron s-a ridicat
Un imparat dupa-mparat
Si regii-n purpur s-au incis,
Si doamnele grabit au prins
Sa se gateasca dinadins,
Ca niciodat’.
Iar cand a fost de s-a-mplinit
Ajunul zilei de nuntit,
Din multi si vai, de peste mari,
Din larg cuprins de multe zari,
Nuntasi din douazeci de tari
S-au rascolit.
De cum a dat in fapt de zori
Veneau, cu fete si feciori,
Trasnind radvenele de plai:
Pe netede poteci de plai:
La tot radvanul patru cai,
Ba patru sori.
Din fundul lunii, mai din sus,
Si din Zorit, si din Apus,
Din cat loc poti gandind sa bati,
Venit-au roiuri de-mparati,
Cu stema-n frunte si-mbracati
Cum astazi nu-s.
Sosit era batranul Grui
Cu Sandra si Rusandra lui,
Si Tintes, cel cu trainic rost,
Cu Lia lui sosit a fost,
Si Bardes cel cu adapost
Prin munti salhui.
Si altii, Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n marginit!
Ce fete dragi! Dar ce comori
Pe rochii lungi tesute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.
Voinicii cai spumau in salt;
Si-n creasta coifului inalt
Prin vulturi vantul viu vuia,
Vrun print mai tanar cand trecea
C-un brat in sold si pe prasea
Cu celalalt.
Iar mai spre-amiazi, din departari,
Vazutu-s-a crescand in zari
Radvan cu mire, cu nanasi,
Cu socri mari si cu nuntasi
Si nouazeci de feciorasi
Veneau calari.
Si ca la mandre nunti de crai,
Iesit-a-n cale-ales alai
De sfetnici multi si mult popor,
Cu muzici multe-n fruntea lor;
Si drumul tot era covor
De flori de mai.
Iar cand alaiul s-a oprit
Si Paltin-crai a starosit,
A prins sa sune sunet viu
De treasc si trambiti, si de chiu-;
Dar ce scriu eu? Oricum sa scriu
E nemplinit!
Si-atunci, de peste larg pridvor,
Din dalb iatac de foisor,
Iesi Zamfira-n mers istet,
Frumoasa ca un gand razlet,
Cu trupul nalt, cu parul cret,
Cu pas usor.
Un trandafir in vai parea;
Mladiul trup i-l incingea
Un brau de-argint, dar toata-n tot
Frumoasa cat eu nici nu pot
O mai frumoasa sa-mi socot
Cu mintea mea.
Si ea mergand spre Viorel,
De mana cand a prins-o el,
Rosind s-a zapacit de drag,-;
Vatavul a dat semn din steag,
Si-atunci pornira toti sireag
Incetinel.
Si-n vremea cat s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Sa joace-n drum dupa tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdraganeii la opinci
Ca-n port de sat.
Trei pasi la stanga linisor
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de mani si se desprind,
S-aduna cerc si iar se-ntind,
Si bat pamantul tropotind
In tact usor.
Iar la ospati! Un rau de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, si tot oaspeti rari,
Tot crai si tot craiese mari,
Alaturea cu ghinarari
De neam strain.
A fost atata chiu si cant
Cum nu s-a pomenit cuvant!
Si soarele mirat sta-n loc
Ca l-a ajuns si-acest noroc,
Sa vada el atata joc
P-acest pamant!
De-ai vazut cum au jucat
Copilele de imparat,
Frumoase toate si intrulpi,
Cu ochi sireti ca cei de vulpi,
Cu rochii scurte pana-n pulpi,
Cu par buclat.
Si principi falnici si-ndrazneti,
De-al caror buzdugan isteti
Pierit-au zmei din iaduri scosi!
De-ai fi vazut jucand voiosi
Si feti-voinici, si feti-frumosi,
Si logofeti.
Ba Penes-imparat, vazand
Pe Barba-Cot, piticul, stand
Pe-un grad de-alaturi privitor,
L-a pus la joc! si-ntre popor
Sarea piticu-ntr-un picior
De nu-si da rand!
Sunt grei batranii de pornit,
Dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit!
Si s-au pornit barbosii regi
Cu sfetnicii-nvechiti in legi
Si patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.
Si vesel Mugur-imparat
Ca cel dintai s-a ridicat
Si, cu paharul plin in mani,
Precum e felul din batrani
La orice chef intre romani,
El a-nchinat.
Si-a zis: -; «Cat mac e prin livezi,
Atatia ani la miri urez!
Si-un print la anul! bland si mic.
Sa creasca mare si voinic,-;
Iar noi sa mai jucam un pic
Si la botez!»
Autor: George Cosbuc
Poezia Nunta Zamfirei de George Cosbuc
 | Comentarii |
 | Adauga comentariu pentru poezie |
