IN SURDINA
Somnul rozelor fumega-n tacere
O rugaciune pentru pacea de maine,
Cand risipit celular prin spatiu si vreme
Ma vor culege apele si codrii, pasager.
Steaua se-ntoarce pe cercu-i din cer
Nici mai tarziu, nici mai devreme.
Subt arcade de bolti, in imense sfere,
Nu-i punct fara miscare, fara patine.
Umbra si culoarea, parfumul si gradina
Ca si sufletul acesta isi cauta hodina.
Ca si sufletul acesta e rasaritul lunii
Peste lunci si peste nelinistea lumii.
In fiece cremene zac lumini invinse,
In fiece vale ecouri innabusite.
Sufletul acesta unde se stinse,
De-i caut tipatul de pasari prabusite?
Vibreaza sunete peste tot, in surdina,
Si ard mocnite flacari in unghere de pamant.
Timpul scrasneste. Doar visul, urzit din lumina.
Se pravale genial pe mandolina ce cant.
Infiorat de spatii muzicale, reci,
Ma sfasii voua asemeni unei paini.
Striga pamantul in mine. Urla poteci
De lupii trecutului. Se usuca frunte si maini.
Autor: George Meniuc
Poezia IN SURDINA de George Meniuc
|
