INTERLUDIU
De cand m-am nascut pe lume
Trebuia sa aleg intre Da si Nu,
Si-l acceptam cu regret pe Nu
Tocmai cand vroiam pe Da.
Ca sa nu ma pierd in reflectii eterogene,
Nu-urile mele s-au iscat de la bunica.
Era destul sa-mi fac vant peste gard,
Cum ca ma silea sa merg ca un vitel cuminte.
Cerul imi parea concav ca o bolta zugravita,
Dar la scoala am aflat cu surprindere
Ca-mi duc traiul numai pe o emisfera a Terrei,
Ce se invarte dupa soare, ii face cu ochiul.
Probabil, furnica alearga intre Nu si Da,
Fiindca si eu in viata am alergat ca ea.
Ci mai mut ma izbeam de Nu-uri, de Nu-uri,
Incat imi ramanea doar sa-l visez pe Da.
Orice rasarit este Da, orice apus este Nu.
Ma bucura cum rasare soarele in holde,
Ma bucura cum rasare luna la capataiul marii.
Pentru ca rasaritul este Da, apusul este Nu.
Ah acel Da ce-l adie lemnul de tei,
Ah acel Nu ce-l aduce corboaica!
Ma zbat, ma starui sa trec nezarit de Nu,
Prin vlaga in trup il aud pe Da.
Autor: George Meniuc
Poezia INTERLUDIU de George Meniuc
|
