MAINE ALBINELE

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Freamata sfasiate panzele de pe corabii
Sau inimile noastre cad pe ascutis de sabii,
Inrosind marea pe tarmuri? Pe banchize si grinzi
Moartea in crepuscul se plimba ireala ca-n oglinzi.
Da-mi mana. Vreau sa-i ghicesc imensa inviere
Imprastiata-n telina, in apa si tacere.
Candida si vie, si dumnezeu s-o capete, truda grea.
Oare, curand, in ce firida linistit va sta?
Azi sora cu mierla, maine pahar de cristal,
Maine albinele vor strange polenu-i floral.
Ce-am iubit, serveste buzelor sa bea vin,
Ce-am visat, ramane miere pentru cineva strain.
Tanjesc zvacnind in sangele din alba mana
Culorile soarelui si aroma din gradina.
Cate plante, inca nerodite, azima o vor!
Toate minunile lumii o cheama. Da-le-o lor.
Eu ce sa mai strajui faclia unei stele,
Cand nici calatoria materiei n-o inteleg.
Hei, cantareti, aprindeti vioara inimii mele
Sa arda cu dansa universul intreg.


Autor: George Meniuc
Poezia MAINE ALBINELE de George Meniuc