NAUFRAGIU
Lopetile s-au rupt in smoala valurilor. Pacla
Pe geamul orizontului. Cerneala pe cer.
Drace, busola nu mai are ac, nici sticla,
Chiar steaua polara ascunsa-i in mal si mister.
Pe semne farul si-a spart capul de stanci,
Nu se vad malurile. Strigat nu s-aude.
Ti-s ochii impaienjeniti, pleoapele ude.
Ceata si vuietul pe nava, din hrube adanci,
Te impresoara, te izbesc ca berbecii natangi.
Nu-si mai bea soarele la rasarit ceaiul.
Luminile s-au stins. Toate si-au pierdut graiul.
Taci, pe tarm n-ai lasat nimic ca sa plangi.
Iata, raceala a batut cu ciocanul in unghii
Si hainei trupesti i-a descheiat toti bunghii:
Pesti de argint si nimfele marii
Canta pe harfe si leagana somnul tacerii.
Ti-e frica, suflete? Prin gradina miilor de alge
Pasi nevazuti usor au sa calce.
Deasupra, bulgari fosforescenti au sa cada
Ca la nunta ciobanului din balada.
Autor: George Meniuc
Poezia NAUFRAGIU de George Meniuc
|
