OGLINZI FERMECATE
La plecare ti-ai lasat oglinda pe scrin.
M-am uitat in ea doar intr-o doara:
Nici o imagine interioara!
Sucitu-o-am, scuturatu-o-am:
Sticla tacuta si goala!
Atunci am aruncat-o in ograda
Si oglinda s-a spart in aschii,
In zeci si zeci de oglinzi fermecate.
Am luat un ciob si m-am uitat:
Ma privea o jumatate de ochi balcaz,
Din care curgea o lacrima dalba,
Pe marginea pleoapei o musca verde.
Am luat un alt ciob si am privit:
Starceau urechile lui Midas!
Am pus repede mana la gura, nu cumva
Sa ma vada colegii mei binevoitori,
Ca lui Apolo i l-am preferat pe Pan,
Auzindu-i fluierul din padure.
De-acum eram curios sa stiu ce bucluc
Mai poate fi si-n celelalte oglinzi.
Intr-una am zarit un picior de cal
Ce zbura, zbura nu era Pegasul?
Intr-alta: o bucata de fluture
In gura unei furnici infometate.
Si-ntr-alta: canta o mierla de se spetea,
Dar nu-i auzeam glasul in oglinda.
Si-ntr-alta: peisaje multicolore
Ca intr-un pai incovrigat,
Dar cu saliva si picurat
Cu laptisor de susai, la soare!
Intr-o oglinda un baiat tinea globul
Si juca fotbal, ca si politicienii
De pe Hudson, mai mult vedete
Decat oameni cu scaun la cap.
Apoi si pe tine te-am vazut in oglinda:
In bratele altuia, sarutandu-te,
Dar nu m-am suparat catusi de putin,
Pentru ca totul se petrecea in imagine
Si nu in realitatea pura si cruda.
Ce-i drept, dispozitia mi-a fost stricata.
Am luat-o la picior spre domiciliu,
Adormind sub doua paturi de Islanda.
Noaptea, prin geamul deschis, am vazut luna.
Mi s-a nazarit ca-i tot fermecata.
Am aruncat cu papucul in ea, departe.
Luna s-a sfaramat in mii de bucatele.
Tot cerul era impanzit de oglinzi.
Oare prin hublou ce vad cosmonautii,
Cand navigheaza spre stele?
Ar trebui sa luam un interviu de la ei.
Autor: George Meniuc Poezia OGLINZI FERMECATE de George Meniuc
|