PRELUDIU
Topit in masti, din sonor in sonor,
Bucurat Amurg, si singur al toamnei,
Sufletul meu, panza de corabie in soare,
Este marele pirat al acestui fior.
Vreau sa iubesc frunzele, pasii alintand livada:
Zodier spurcat, alunga cirezile spaimei!
Vreau sa iubesc odata ca iadul,
In mine focurile, in mine cascada.
Vantul acela viclean: Bucuria
Sa mi-l aduci, tata, din vuietul toamnei.
Si iubind carnea si iubind ochii
Sa nu mai ocolim, fiica a Obsesiei, haiducia.
Atata fumegare pe vesteda apa, si noi iubim.
Un muncitor a tusit apropiat,
infrant, si noi iubim.
Deschide fereastra, pamantule, si asculta:
Melodia grozava a poemului acesta n-are taram.
Fosnet zilei mana ta.
Maria Magdalena privirea.
Albiile s-au sters de-am ramas o campie desarta.
Sunt numai un sunet ingemanat cu flacara
Si ravasirea.
Autor: George Meniuc
Poezia PRELUDIU de George Meniuc
|
